Minciuna

de Ștefania-Elena Sarcină, clasa a II-a (înv. Mirela Marinescu)

Școala Gimnazială ,,Gheorghe Tătărescu” Tg-Jiu

Au fost odată, într-un sat îndepărtat, o fetiță pe nume Sofia și un băiețel pe nume Matei. Aceștia erau frați.
Într-o zi, copiii se întâlniseră cu colega lor de școală, Mara, să se plimbe prin parc. Ea începu să-i povestească despre un orășel îndepărtat în care se câștigă bine, deoarece Sofia voia să-i ajute pe părinții ei cu niște bănuți. Mara o mințea, pentru că acel oraș era, de fapt, unul unde ajungeau toți oamenii care erau mințiți și păcăliți. Dar Sofia nu își dădu seama, așa că plecă din parc, voind să ajungă cât mai repede în acel oraș, după instrucțiunile Marei.
Merse Sofia ce merse până ajunse acolo. Nu era un oraș foarte frumos, pentru că era întunecat și nu era prea curat. Fata căută până se făcu beznă afară, dar nu găsi nimic de lucru.
A doua zi de dimineață, începu din nou căutarea până găsi un palat, unde era afișat că vor un angajat. Își făcu curaj și intră în palat. Acolo era un bărbat. Ea întrebă bărbatul dacă poate lucra acolo pentru niște bănuți, iar acesta îi răspunse că da și că poate începe lucrul în ziua următoare. Acest om nu era un om bun, ci era, de fapt, un om rău și viclean. Sofia era tare fericită, dar nu știa ce o așteaptă.
A doua zi, fata plecă din nou la palat. Ajunsă acolo, bărbatul o aștepta nerăbdător în fața palatului. Fetița era pusă să sape și să muncească pentru el și nu pentru ea.
Bărbatul nu o plătea pe fată bine, uneori chiar nu primea niciun bacșiș. Așa era mereu până într-o zi, când bărbatul îi dădu Sofiei o mâncare, care era otrăvită. Fata nu știa nimic, așa că luă mâncarea și plecă la adăpostul ei din acel oraș să mănânce. După ce mâncă, Sofiei începu să-i fie rău, așa că, în următoarele zile, ea nu s-a mai dus să lucreze la palat.
Sofia voia să plece de acolo, dar aflăm acum că toți oamenii care ajungeau acolo nu se mai puteau întoarce. Fetița era tare tristă, până veni la ea un bătrânel, care nu era viclean și rău ca alții și era demult în acel oraș și știa care este calea prin care ea putea să iasă din acel oraș. Trebuia să se prefacă că este demult acolo și că vrea să se ducă și în alte orașe să aducă oameni în acest oraș, deoarece doar așa îl putea Sofia convinge pe directorul acestui palat.
Fetița făcu ce spuse bătrânul, astfel că directorul o crezu și o lăsă să plece. Sofia, bucuroasă, luă și pe bătrân cu ea acasă, dar și pe niște copii care voiau să plece de acolo. Ajunseseră acasă cu toții și erau tare fericiți.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet