Tu cât valorezi?

Te-ai întrebat vreodată cât valorează timpul tău?

Întâi să vedem ce este Timpul.

Nu este doar un torționar, ceva care ne obsedează.

Timpul s-a născut din eon. Eon-ul este ansamblul de forțe eterne emanate de Dumnezeu. Timpul este curgător, ireversibil și limitat. Timpul capătă valoare odată cu crearea lumii. Crearea dimensiunii timpului în Universul nostru s-a făcut pentru ca relația cauză și efect să existe pentru noi. Întâmplarea unor lucruri și faptul că acțiunea generează altă acțiune se referă la cauză și respectiv la efect.

Timpul e imparțial și nu vindecă nimic. Monitorizează schimbările ce se petrec la ființele care au un început și un sfârșit în această lume.

În mod firesc, tot ce are un început are și un sfârșit.

Trecerea de la început spre sfârșit, perioada cât subzistă, se definește ca  dăinuire. Dăinuirea care nu are nici început nici sfârșit se numește veșnicie.

Cât de frumos a rostit un adevăr Sfinția Sa Preotul Dumitru Stăniloaie: „Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă și fapta noastră de a deschide.”

„Timpul” în filosofia Hindusă, e perceput ca pe ceva ciclic. India este patria doctrinei ciclurilor cosmice „yuga”.  

Și filosofii greci au scris despre „mitul eternei reîntoarceri” au adoptat ideea Timpului circular! Gânditorii de la sfârșitul Antichității au afirmat: „Nici o întâmplare nu este unică…”

Iudaismul (precreștinismul) consideră că Timpul nu este ciclic, că are un început și va avea un sfârșit.

Și în religia ortodoxă este o „eternă reîntoarcere” dar este o reîntoarcere la izvoarele sacrului.

Prin  repetarea timpului mitic, omul religios  trăiește nu numai timpul limitat ci și „Timpul liturgic”. Trăind „Timpul liturgic”, nefiind golit de conținutul religios, nu generează o viziune pesimistă asupra existenței. Este o regăsire a șansei omului de a-și schimba existența după modelul divin. Pentru a se mântui din nimicnicie.

Din păcate, omul zilelor noastre, pragmatic, egocentrist și egoist vede timpul prin prisma intereselor lui. Nu mai trăiește în timp ci sub stăpânirea lui.

Pentru unii oameni, Timpul liturgic, timpul sărbătorilor a pierdut semnificația sacră. Pentru mulți „Timpul costă bani”. Oamenii care nu sunt egoiști, care din prea multă bunătate, vor să ajute. Autosuficienții, ce cu obstinație se cantonează în propriile concepte sunt greu de urnit. Ignoranții au convingeri, oamenii inteligenți și educați au păreri.

Trebuie avută mare grijă cui și cât acordăm timp din timpul nostru.

Viața noastră se petrece în timp. Timpul acordat este echivalent cu părți din viața noastră. Cui oferim bucăți din viața noastră? Timpul fiind ireversibil capătă valoare ce nu poate să fie calculată. Dăinuirea noastră fiind în Timp, iar Timpul fiind de neprețuit și viața noastră nu poate să aibă determinată valoarea. Este de neprețuit!

Teodor Meșină

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet