În seara zilei de 23 februarie 2017 sala Teatrului Elvira Godeanu a răsunat de armoniile muzicii bethoveniene.  În program Concertul nr. 1 pentru pian și orchestra in Do major de Ludwig van Beethoven şi Simfonia nr. 1 Op. 21. Două lucrări care pentru orice orchestră şi interpret reprezintă mai mult decât o provocare prin natura obstacolelor tehnice si interpretative pe care le conţin. Prezentarea lucrărilor a fost realizată cu obiectivitate și acurateţe de către doamna profesoară dr. Mihaela Popescu de la Liceul de Artă “Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu. Solistul concertului pentru pian domnul profesor dr. Florin Berculescu  a interpetat cu echilibru o partitura solistică a  acestui concert  care în ultimii ani a fost adus în actualitate prin interpretările pline de virtuozitate ale lui Lang Lang sub bagheta lui Cristoph Eschenbach. Acesta a fost şi unul dintre motivele care mi-a stârnit interesul atunci când am citit programul concertului. Într-adevăr interpretarea pe care am ascultat-o a meritat toata consideraţia. Fiecare parte a concertului a avut momentul de climax. Pentru partea întâi acesta a fost reprezentat de Cadenţa a treia  interpretată cu măiestrie şi ne-a   evidenţiat  talentul de improvizator al lui Beethoven. Aceasta cadenţă poate fi considerată la urma urmei o piesa în sine prin dificultăţile interpretative şi nu în ultimul rând  de filosofie muzicală pe care le presupune modul cum este alcătuită precum şi tehnica interpetativă pe care o solicit pentru a transmite toată paleta sonoră de o aşa de mare diversitate pe care o conţine. Partea a doua Adagio ne-a oferit  posibiltatea de a asculta în finalul acesteia un minunat dialog clarinet pian mai greu de remarcat atunci când concertul  este interpretat de orchestre numeroase care exced oarecum proporţiile şi numărul de interpreţi recomandaţi de compozitor pentru partitura respectivă. Partea a treia a concertului a fost interpetată într-un tempo adecvat care a reliefat caracterul de dans popular sugerat de partitură nu în ultimul rând scurta cadenţă din final şi  dialogul cu  partida de suflători ( corn, clarinet) a  sugerat foarte bine atmosfera  naturală atât de  apreciată de Beethoven. La bis domnul Florin Berculescu a oferit publicului partea a doua Adagio din Sonata op. 2 nr. 1 de Ludwig van Beethoven o interpretare caracterizată printr-un echilibru sonor dar dublat de sensibilitate şi  lirism pe care mulţi interpreţi deseori nu îl asociază caracterului beethovenian. Conducerea dirijorală a domnului profesor Mircea Suchici ne-a arătat ce se poate face cu puţine resurse dacă este să ne referim la numărul de instrumentişti ai orchestrei şi la potentialul necesar în conformitate cu cerinţele partiturilor atât în cazul concertului cât şi al Simfoniei nr. 1. Depăşirea acestor dificultăti şi măestria interpretării  a trebuit să ne facă să gândim că poate nici în acele vremuri când lucrările au fost compuse nu ar fi putut să fie mai bine din punctul de vedere al resurselor umane cînde era vorba de artă. Deasupra tuturor acestor aspecte concertul  ne-a pus în faţă un act artistic de o calitate excepţională  care  nu trebuie doar consemnat şi pe care îl dorim repetat ci pe care trebuie să îl  privim ca un exemplu de moralitate faţă de valori, atât de scumpe lui Beethoven,  spre care trebuie să tindem.

Lector univ. dr. Sorin-Avram Vîrtop

Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic Tel. 0763 647 052


MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns