MISIUNEA BISERICII ŞI SECULARIZAREA ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

            Printre gravele probleme cu care se confruntă astăzi Biserica Ortodoxă, ca de altfel şi celelalte Biserici şi confesiuni creştine, se numără secularizarea vieţii religioase ale cărei efecte negative se resimt deja în societatea românească de astăzi, dar care pot creşte în mod dramatic în viitorul apropiat. De-a lungul istoriei Bisericii creştine, teologii apologeţi, şi nu numai ei, au apărat unitatea credinţei şi a trăirii creştine, în faţa oricăror curente de gândire, care distorsionau Revelaţia divină sau explicau în mod eronat existenţa lui Dumnezeu, precum şi lucrarea Lui asupra omului şi a întregului cosmos. Teologiile creştine occidentale au reacţionat încă din jumătatea secolului al XX-lea la provocarea acestui curent filosofic. Protestantismul, mai întâi, are o atitudine pozitivă, explicabilă prin aceea că el însuşi a favorizat apariţia fenomenului în lumea creştină. Biserica Romano-Catolică a condamnat fenomenul în lumea creştină împreună cu modernismul şi alte curente filosofice care atentează la adevărul Revelaţiei, îndeosebi după Conciliul al II-lea de la Vatican (1962-1963). Pentru teologia ortodoxă problema este de dată mai recentă, de aceea şi poziţiile reprezentanţilor ei sunt puţin numeroase şi s-au făcut publice doar în ultimii ani. Biserica, apărătoare a societăţii împotriva sectanţilor[1], are datoria morală şi socială să îi apere pe credincioşi şi să le arate calea spre mântuire prin slujitorii ei, aceştia fiind succesori ai Sfinţilor Apostoli, care prin lucrarea harului divin ne călăuzesc spre tainele lui Hristos şi a Sfintei Sale Împărăţii. Spre a ajunge la această finalitate, azi, omul, în lumea seculară în care trăieşte trebuie să înteleagă noţiunile de ”prozelitism”, de ”secularizare”, de ”sincretism ştinţific”[2], etc. Din acest motiv, mai jos vom dezvolta aceste aspecte actuale în contemporaneitate şi foarte bine dezvoltate, însă greşit înţelese, dar, care trebuiesc explicate din punct de vedere moral şi din punct de vedere social, dar mai ales din punct de vedere neotestamentar, având la bază puterea de a pătrunde tainele lui Dumnezeu, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel ”Îl rog, să vă lumineze ochi înimii, ca să pricepeţii” (Efeseni 1, 18).