6 martie 1952. Moartea preotului Ioan Ghindea, duhovnicul partizanilor făgărăşeni, în urma torturilor din ancheta Securităţii
Munții Făgărași
Părintele Ion Ghindea s-a născut la 4 iunie 1908, în Ucea de Sus, jud. Făgăraş (azi jud. Braşov) în familia lui Gheorghe şi Paraschiva Ghindea. După absolvirea şcolii primare, urmează Şcoala normală de 7 ani din Sibiu, cu examen de calificare ca învăţător, apoi cursurile Academiei Teologice din Sibiu. Se căsătoreşte şi este hirotonit ca diacon la 5 martie 1935, iar la 7 martie acelaşi an ca preot, de către arhiereul-vicar Vasile Stan, pe seama parohiei Zdrapţ, jud. Hunedoara. Ulterior, este transferat la parohia Drăguş, jud. Făgăraş, unde în 1941 era semnalat ca “administrator parohial”. Aici avea să slujească până la arestare. Nu a avut copii(1).
Se pare că părintele Ion Ghindea avea să adere la curentul politic legionar de regăsire spirituală a ţării, care îşi făcea loc tot mai mult în rândurile preoţilor ortodocşi. În stadiul actual al cercetărilor nu ştim care a fost activitatea lui în această Mişcare, activând probabil încă înainte de 1938 – an în care partidele politice au fost desfiinţate. După acest moment, se pare că nu a mai activat, atâta vreme cât nu a fost condamnat, potrivit dosarelor de la Securitate care ne-au fost semnalate de deţinătorii actuali ai arhivelor.
Se pare că a activat în timpul guvernării naţional-legionare, însă numai pe plan local, deoarece la consumarea evenimentelor din ianuarie 1941, părintele Ghindea se afla în parohia Drăguş. Cunoscut ca membru legionar, după ianuarie 1941 avea să fie anchetat, împreună cu alţi preoţi “legionari” – în urma unui ordin special al Jandarmeriei Generale.
Astfel, la 14 martie 1941, părintele Ion Ghindea, împreună cu alţi învăţători din localitate, a fost anchetat de şeful Postului de jandarmi din Viştea de Sus, jud. Făgăraş, în legătură cu participarea lui la evenimentele din ianuarie acelaşi an. În anchetă, părintele a arătat cum în seara zilei de 21 ianuarie a primit o circulară ca toţi legionarii din localitate să se adune la sediul legionar din Făgăraş, unde a şi fost în aceeaşi seară. Acolo avea să constate că există o neînţelegere între Mişcarea legionară şi generalul Ion Antonescu, faţă de care atât legionarii, cât şi şeful Legiunii de jandarmi l-au determinat să plece, împreună cu cei cu care venise. În zilele de 22-23 ianuarie, părintele Ghindea a rămas în Viştea, slujind la biserică şi ţinând orele de religie la şcoală (2).
La percheziţie i se găsisera mai multe broşuri legionare publicate anterior guvernării legionare şi care fusesera scoase de acesta din pământ, unde fuseseră îngropate, după 6 septembrie 1940. Aceste publicaţii aveau să nu-i fie imputate părintelui, deoarece conform unui ordin din 1941, trebuiau ridicate de şeful postului de jandarmi din localitate (3).
Mai mult decât atât, în data de 22 martie 1941, la instrucţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Făgăraş a afirmat că nu a participat la vreo manifestaţie şi nici nu a avut armă (4).
Faţă de acestea, la 8 mai 1941, cazul părintelui Ion Ghindea a fost clasat de Parchetul Militar al Garnizoanei Braşov (5).
Arestat și sub Antonescu, și sub comuniști.
Chiar dacă fusese achitat, organele Jandarmeriei aveau să-l urmărească în continuare pe părintele Ghindea, ca pe un posibil atentator la siguranţa statului. Nu ştim dacă acesta a mai activat în clandestinitate în Mişcarea legionară, însă avem date certe că, împreună cu alţi preoţi suspectaţi de aceleaşi manifestări, în zilele Crăciunului din 1942, a fost internat în lagărul de la mănăstirea Tismana, afectat preoţilor. Ca şi ceilalţi preoţi a fost eliberat în aprilie 1943, când, probabil, avea să se întoarcă în parohia sa (6).
La 15 octombrie 1944 părintele Ghindea era arestat din nou de către jandarmi şi trimis în lagăr, pentru antecedentele sale politice şi în virtutea convenţie de armistiţiu încheiate de statul român cu URSS. Faţă de aceasta, locuitorii satului vor protesta energic printr-un memoriu către prefectul judeţului Făgăraş, care suna astfel: “Pe noi credincioşii Bisericii ortodoxe din comuna Drăguş ne-a întristat foarte mult acest fapt, deoarece nu se cuvenea, după a noastră părere, să se aplice o asemenea pedeapsă preotului nostru Ioan Ghindea, pe care îl avem de mult timp în mijlocul nostru, ca pe un bun păstor sufletesc şi care nicicând nu ne-a îndrumat pe căi rele, ci numai bune, pentru binele nostru obştesc. Prin plecarea sfinţiei sale dintre noi, ne cauzează o mare întristare, rămânând ai nimănui, fără nici un povăţuitor și îndrumător în toate împrejurările vieţii noastre de toate zilele. Faţă de aceste împrejurări, respectuos şi cu supunere, vă rugăm să binevoiţi a se interveni locului în drept, pentru eliberarea părintelui nostru Ioan Ghindea, pentru a-l avea în mijlocul nostru pentru totdeauna”(7).
În urma acestui demers, se pare că părintele nostru era eliberat din detenţia în care fusese trimis. Însă, persecuţia la adresa sa nu se va termina aici, deoarece, după instaurarea comunismului, va culmina cu martirajul.
Astfel, potrivit unei note informative furnizate Securităţii, aflăm că în săptămâna 14-21 mai 1950, “la iniţiativa” părintelui Ioan Ghindea, s-a ridicat o cruce la ieşirea din sat, care a fost sfinţită de cinci preoţi printr-o “mare procesiune”, urmată de un Maslu. Informatorul Securităţii arăta că “impresionant a fost pentru cei 400-500 de credincioşi că spet lângă prapori stăteau cu multă evlavie şi un grup de membri PMR din organizaţia Drăguş”, nominalizându-i, dar şi preşedintele cooperativei din localitate, de asemenea membru PMR. Aceeaşi sursă mai nota că pentru agapa ce s-a organizat ulterior, preotul Ghindea a strâns de la locuitorii comunei, diferite produse, printre care şi “8 kilograme carne viţel tăiat probabil clandestin”(8).
Ulterior, Securitatea avea să-l pună sub strictă urmărire informativă. Totodată, printr-un ordin abuziv al Comitetului Provizoriu local, din mai 1950, i se confisca locuinţa, casa parohială, instalându-se aici noua “casă de naşteri” din localitate. Faţă de aceasta, părintele Ghindea a protestat, pentru care a fost ameninţat atât de organele administrative locale, cât şi de Securitate, prin Miliţie(9).
Totodată, se pare că, părintele Ioan Ghindea s-a implicat în mişcarea de rezistenţă armată anticomunistă din România, spovedindu-i si ajutîndu-i pe luptătorii din grupul Olimpiu Borzea, din munţii Făgăraşului.
Pentru aceasta, în 1950 Securitatea avea să-l reţină şi să-l ancheteze la Făgăraş şi Sibiu, chiar de colonelul Gheorghe Crăciun. Însă, datorită torturilor la care fusese supus, părintele avea să treacă la cele veşnice acasă, la Ucea de sus, pe 6 martie 1952 (10).
A fost înmormântat în cimitirul parohial din Ucea de Sus (11).
Adrian Nicolae Petcu – Revista Rost, An IV, nr. 40-41, iunie-iulie 2006, p. 62-64
1. Adresa a Arhiepiscopiei Sibiului către Patriarhia Română, din 17 martie 2005, privitoare la martirii din eparhie, cu date strânse din Arhiva confesională și mărturii de la preotul Ioan Glăjar de la Ucea de Jos.
2. ACNSAS, fond Penal, dosar 317, vol. 1, f. 120-122. Potrivit art. 61 din Legea învățământului primar din 26 iulie 1924, modificat și publicat în Monitorul Oficial de la 22 aprilie 1932, preotul parohiei trebuia să predea două ore pe săptămână în mod gratuit Religia, ca disciplină obligatorie, în localul școlii, la fiecare clasă sau divizie.
Aceastã obligație constituia parte esențială a misiunii lor pastorale. Controlul religios se făcea de către organele specifice ale Ministerului Instrucțiunii și de autoritatea bisericească respectivă. Acolo unde preotul nu era sau era infirm se preda de către învățător sau persoana indicată de autoritatea superioară bisericească („Apostolul“, an X, nr. 9-10, 1-15 mai 1933, p. 129).
3. AMJDIM, fond Penal, dosar 104355, f. 5-5v.
4. ACNSAS, fond Penal, dosar 317, vol. 1, f. 129-129v.
5. Ibidem, f. 137v.
6. Idem, fond Documentar, dosar 74, vol. 6, f. 35.
7. Idem, fond Informativ, dosar 6445, f. 49.
8. Ibidem, f. 30-30v.
9. Ibidem, f. 56. După ocuparea abuzivă a casei parohiale, același autorități locale îi puneau în vedere preotului Ghindea să nu mai folosească grădina de zarzavaturi și să-și ridice stupii din fosta incintă parohială (Ibidem).
10. Cicerone Ionițoiu, Cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului, vol. I, Hrisovul, 1995, p. 63-64, 328; Vasile Manea, Preoți ortodocși în închisorile comuniste, ed. a II-a, Patmos, 2001, p. 121; Paul Caravia coord., The Imprisoned Church. Romania, 1944-1989, INST, Bucharest, 1999, p. 190. În această din urmă lucrare se precizează că acesta ar putea fi greco-catolic, ceea ce este eronat.
11. Adresa Arhiepiscopiei Sibiului către Patriarhia Română, din 17 martie 2005, privitoare la martirii din eparhie, cu date strânse din Arhiva confesionalã și mărturii de la preotul Ioan Glăjar din Ucea de Jos.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ