8 martie: Sfântul Ierarh Teofilact mărturisitorul și Sfântul Ierarh Pavel, Episcopul Bitiniei

Sfântul Cuvios Patapie; Înainte-prăznuirea Sfintei Ana; Sfântul Apostol Tihic; Sfântul Apostol Cezar; Sfântul Ierarh Sofronie, Episcopul Ciprului; Sfântul Apostol Onisifor; Ap. II Timotei 1, 1-2; 8-18 Ev. Luca 19, 12-28

Sfântul Ierarh Teofilact mărturisitorul

În zilele când Biserica era tulburată de prigonitorii Sfintelor icoane, trăia în părțile Răsăritului un binecredincios bărbat, Teofilact cu numele, prieten cu Sfântul Tarasie, încă de pe când amândoi erau mireni și mari dregători ai împărăției.

Și era pe vremea când, murind împăratul Leon, pe tronul împărătesc se urcase fiul său Constantin și maica sa Irina, iar pe scaunul patriarhal era Sfântul Tarasie, sub care se ținuse și cel de al Șaptelea Sinod a toată lumea (787), cel care hotărâse dreapta credință a Bisericii, cu privire la cinstirea Sfintelor icoane, odată pentru totdeauna.

Deci, într-o vreme ca aceea, a intrat în cinul monahicesc și Sfântul Teofilact, cel pomenit, și, o dată cu el, s-a făcut monah și un alt prieten al său, Sfântul Mihail al Sinadelor; și, părăsind lumea, au fost trimiși de Sfântul Tarasie patriarhul la o mănăstire, pe malul Mării Negre, unde, cu ostenelile monahicești nevoindu-se, au sporit mult în faptele cele bune și au câștigat îndrăzneală către Dumnezeu în rugăciunile lor, încât și semne și minunate se lucrau printr-înșii.

Vestindu-se pretutindeni multele lor fapte bune și adânca lor înțelepciune, Sfântul Tarasie patriarhul a judecat că asemenea monahi sunt vrednici de rânduiala cea înaltă a arhieriei, spre a cârmui lucrul Domnului în Biserică, după cuviință. Deci, pe Mihail sfințindu-l, l-a trimis la Sinade, iar pe fericitul Teofilact, în Nicomidia l-a pus episcop. Aici a strălucit Sfântul, prin râvna arhipăstoriei sale: purta grija celor sărmani, ridică spitale și case de adăpostire pentru străinii călători, iar, pe bolnavi, el singur îi cercetă și îngrijea, tămăduindu-i.

În vreme ce Sfântul Teofilact cârmuia cu dragoste de părinte pe dreptcredincioșii din Nicomidia, a murit Sfântul Tarasie patriarhul și, în locul lui, s-a ridicat patriarh Nichifor cel Înțelept, iar pe tronul împărătesc a ajuns Leon Armeanul (813-820), care a pornit un nou val de prigonire împotriva sfintelor icoane.

A adunat, atunci, preafericitul patriarh Nichifor pe cei mai de seamă arhierei ai vremii, între care se aflau Emilian al Cizicului, Eftimie al Sardicei, Iosif al Tesalonicului, Mihail al Sinadelor și pe acest Sfânt Teofilact al Nicomidiei și a mers cu dânșii la răucredinciosul împărat, și-l sfătuiau să nu facă tulburare Bisericii, cu acea rătăcire, care a fost osândită la cel de al șaptelea Sinod a toată lumea. Dar, împăratul s-a arătat neînduplecat în erezia lui și a poruncit ca, îndată, toți acei episcopi să fie alungați din scaunele lor și trimiși în surghiun. Și astfel, împăratul i-a alungat pe toți în locuri deosebite în frunte cu patriarhul Nichifor, iar pe fericitul Teofilact l-a izgonit la Strovilon, cetatea care este în locul chiverioților, lângă mare. Și, acolo, mărturisitorul lui Hristos și-a petrecut toată cealaltă vreme a vieții sale, ca la 30 de ani, în strâmtoare și chinuire; și, făcându-se el mare ajutător al dreptei credințe, s-a mutat la Domnul, la adânci bătrâneți, aflându-se în surghiun. Iar pe vremea împărătesei Teodora (842-856) erezia cea fără de lege, cu totul pierind, moaște ale Sfântului Teofilact au fost aduse, din izgonire, și așezate în biserica zidită de el în Nicomidia, în mijlocul păstoriților săi. Dumnezeului nostru, slavă! Integral pe: cuvantdefolos.ro

Video: aici

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet