3 distopii construite într-un mod inteligent

Adesea, distopiile ne prezintă viața și lumea într-o nouă lumină, atrăgând atenția asupra a cum ar putea fi dacă… Lecturând distopii, percepția ne este cumva pusă la încercare, cititorul fiind provocat să analizeze dintr-un unghi total diferit de cel cu care s-a obișnuit, să iasă așadar din zona de confort și  să tragă concluzii proprii. Faptul că în societățile distopice găsim elemente familiare, specifice societății noastre actuale, conduce la o lectură personalizată pentru fiecare cititor în parte.

În continuare, iată și 3 distopii care m-au impresionat prin construcție, complexitate, varietate. Sunt cărți care au capacitatea de a activa interesul pentru ficțiunea distopică și de a captiva în totalitate.

Undeva, cândva, suave păsări cântătoare – Kate Wilhelm

Clonarea a fost multă vreme un subiect tabu, însă a reușit să fascineze omenirea. De când cuvântul „clonă” a început să capete notorietate, el a intrigat, a iscat controverse, dar fiecare și-a pus întrebarea „Cum ar fi dacă aș avea o clonă?”. Mai în glumă, mai în serios, imaginația a luat-o la galop și astfel au apărut și cărți de ficțiune având la bază clonarea umană. Una dintre distopiile care abordează această temă este Undeva, cândva, suave păsări cântătoare. Atunci când specia umană este amenințată cu dispariția, clonarea apare ca o soluție și astfel se ajunge la mai multe exemplare ale aceluiași om. Nu durează mult până ce clonele ajung să dețină controlul asupra oamenilor și de aici încep o serie de probleme care amenință, de data aceasta, nu specia umană, ci umanitatea individului.

Peștera – José Saramago

Plasându-l în prim-plan pe bătrânul olar Cipriano, autorul arată cum progresul nu reprezintă neapărat un bine, cum evoluția poate însemna de fapt involuție și cum adaptabilitatea omului este în final cea care contează. Ce este original și ce este fake? Ce are valoare și ce are preț? Saramago transmite multiple mesaje prin intermediul acestei distopii ce are la bază Mitul Peșterii lui Platon în care ni se vorbește despre o cunoaștere autentică. Mi-a plăcut că povestea distopică are multe fraze care generează pofta de dezbatere, multe axiome existențiale, multe idei lansate ca o provocare la gândire. „(…) timpul e un maestru de ceremonii care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim. Avansăm, ne oprim și dăm înapoi la ordinele lui, greșeala noastră e că ne închipuim că putem să-l tragem pe sfoară.”

Expurgo – George Cornilă

Cu siguranță, dacă cititorii ar alege o lume distopică în care să trăiască, atunci aceea ar fi cea imaginată de George Cornilă. Pe lângă faptul că este un roman cu un ritm alert, cu nuanțe de satiră și cu un romance inserat cu abilitate, Expurgo este universul unde incultura și carențele educaționale se pedepsesc aspru. Purificarea omenirii prin culturalizare (fie ea și forțată) parcă ne surâde într-o manieră malefică. Serviciul de Apărare Intelectuală ar trebui instaurat și în zilele noastre, cu tot cu lagăre de reeducare, iar schimbarea culturală aș îmbrățișa-o cu zâmbetul pe buze. Expurgo este una dintre distopiile mele preferate, o poveste în care te scufunzi, zâmbești, trăiești suspansul și ești șocat de final.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo – Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet