Biserica şi societatea în contextul epistolelor pauline – partea a VII-a

Protocolul încheiat de către Patriarhia Română cu Ministerul Justiţiei – 30.06.1997

Acest protocol prevede desfăşurarea asistenţei religioase în sistemul penitenciar românesc, care constituie o îndatorire pastoral – misionară a Bisericii întemeiată pe învăţătura, tradiţia canoanelor şi legiuirile ei bisericeşti (Galateni 2, 19), în virtutea cărora începând cu 1 iulie 1990, această activitate a fost reluată în penitenciarele din România.

Ministerul Justiţiei a aprobat înfiinţarea de posturi, pentru preoţi, care să acorde asistenţă religioasă în penitenciare, avându-se în vedere rolul important pe care Biserica l-a avut în istoria poporului nostru; precum şi faptul că, Biserica ajută la îndreptarea celui ce a încălcat legile divine (Galateni 2, 19-20) şi cele omeneşti. În acord cu prevederile generale ale Constituţiei României privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, între Patriarhia Română şi Ministerul de Justiţie s-a încheiat următorul Protocol: „Activităţile de aistenţă religioasă din sistemul penitenciar românesc vor fi coordonate de serviciul de Asistenţă Religioasă, care va funcţiona în cadrul Ministerului Justiţiei în subordinea directă a Secretarului de Stat care răspunde de penitenciare şi în relaţie directă cu Patriarhia Română.

Serviciul de Asistenţă Religioasă va fi încadrat cu următorul personal:

• preotul capelan general;
• preotul capelan general adjunct;
• personal auxiliar (secretar, dactilograf, după cerinţe).

Preotul capelan general şi preotul capelan adjunct vor fi încadraţi prin ordin al Ministerului Justiţiei, la recomandarea Patriarhului României. Aceştia vor coordona Asistenţa Religioasă acordată deţinuţilor ortodocşi şi deţinuţilor ce aparţin celorlalte culte recunoscute din ţară îngrijindu-se ca în penitenciare să se desfăşoare un ecumenism real.

Atribuţiile preoţilor capelani generali sunt prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din protocol şi constituie STATUTUL PREOTULUI CAPELAN GENERAL AL PENITENCIARELOR DIN ROMÂNIE”[1].

ANEXA nr.1 a prezentului protocol prevede următoarele atribuţii pentru preotul capelan general:

• Ţine legătura cu Patriarhia Română şi centrele eparhiale pentru coordonarea şi îndrumarea activităţii preoţilor de penitenciare şi face demersurile necesare în vederea completării posturilor vacante.
• Întocmeşte planurile anuale de desfăşurare a activităţilor de Asistenţă Religioasă în penitenciare, care se supun aprobării Patriarhiei Române şi Ministerului Justiţiei.
• Verifică modul în care se desfăşoară activitatea de profil din teritoriu, face propuneri pentru îmbunătăţirea acesteia şi, după caz, pentru recompensarea ori sancţionarea preoţilor capelani. Va informa în prealabil pe chiriarhul locului despre inspecţii şi apoi despre rezultatele lor.
• Coordonează legăturile cu celelalte culte recunoscute de stat în vederea asigurării Asistenţei Religioase pentru deţinuţii de alte confesiuni.
• Întocmeşte şi prezintă spre aprobare protocoalele de colaborare cu organizaţiile de voluntari ce doresc să desfăşoare activităţi în penitenciare, informând şi Patriarhia Română.
• Colaborează cu Misiunea Creştină pentru Închisori din România, urmându-se prioritar ca în această asociaţie de voluntari să acţioneze cât mai mulţi membri ai Bisericii Ortodoxe, respectiv: preoţi, studenţi, elevi seminarişti şi credincioşi.
• Organizează conferinţa naţională a preoţilor capelani cu aprobarea Ministerului Justiţiei şi a Patriarhiei Române.
• Participă la şedinţele de consiliu ale conducerii administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
• Ţine evidenţa amenajărilor şi construirii locaşurilor de cult şi semnalează chiriaşilor şi Ministerului Justiţiei cerinţele în această privinţă;
• Răspunde de evidenţa personalului clerical încadrat în sistemul penitenciarelor din România[2].

Acest protocol mai prevede şi următoarele: „În fiecare penitenciar sau centru de reeducare pentru minori din România va funcţiona un Birou de Asistenţă Religioasă, care va coordona activităţile de asistenţă religioasă desfăşurate în unitate.

Biroul de Asistenţă Religioasă va fi încadrat cu următorul personal:

• Preotul capelan;
• Cântăreţul bisericesc;
• Asistentul social.

Aceste trei posturi sunt prevăzute pentru un penitenciar cu un număr de până la 1.000 de deţinuţi. Dacă numărul deţinuţilor este mai mare de 1.000, atunci vor fi angajaţi şi alţi preoţi, pretabil cu o jumătate de normă, proporţia fiind un preot la 300 – 500 de deţinuţi.

Preoţii capelani şi angajaţii care lucrează în cadrul Biroului de Asistenţă Religioasă vor fi recomandaţi de Chiriarhul Eparhiei pe teritoriul căreia se află unitatea penitenciară şi vor fi încadraţi de Ministerul Justiţiei.

• Preotul capelan trebuie să fie licenţiat al Facultăţii de Teologie.
• Cântăreţul bisericesc trebuie să fie cel puţin absolvent al Şcolii de cântăreţi bisericeşti.
• Asistentul social trebuie să fie licenţiat al Facultăţii de Teologie – Asistenţă socială.

În unităţile unde sunt peste 300 de deţinuţi aparţinând altui cult recunoscut din ţara noastră, poate fi angajat, la recomandarea conducerii cultului respectiv, un reprezentant al acestuia. Atribuţiile preotului capelan sunt prevăzute la anexa nr. 2, care face parte integrantă din acest protocol şi constituie: STATUTUL PREOTULUI CAPELAN”[3].

ANEXA nr. 2

Preotul capelan conduce Biroul de Asistenţă Religioasă din unitatea penitenciară, este consilier de probleme spirituale ale directorului unităţii şi are următoarele atribuţii: Asigură organizarea şi oficierea serviciilor religioase specifice cultului şi catehizarea deţinuţilor, solicitând, când este cazul, sprijinul protopopului locului şi al preoţilor din apropiere, cu binecuvântarea chiriarhului (Galateni 4, 2). În scopul cunoaşterii şi influenţării pozitive a deţinuţilor, stabileşte legături cu preotul din parohia de domiciliu. Se preocupă ca deţinuţii celorlalte culte religioase recunoscute de stat să beneficieze de Asistenţă Religioasă din partea cultului de care aparţin. Coordonează şi supraveghează activitatea desfăşurată de voluntarii creştini. Întocmeşte şi actualizează permanent evidenţa privind confesiunea deţinuţilor şi realizează cunoaşterea acestora încă din perioada de carantină. Poartă disecţii cu deţinuţii ce urmează a fi eliberaţi privind reintegrarea lor în societate (Efeseni 2, 16). Întocmeşte programul săptămânal al activităţilor de Asistenţă Religioasă, asigurând evitarea suprapunerii acestora. Se recomandă ca o activitate să nu dureze mai mult de două ore, astfel ca în timpul zilei să poată fi desfăşurate mai multe acţiuni de Asistenţă Religioasă.

Activitatea preotului se va desfăşura cu prioritate în mijlocul deţinuţilor, cu sprijinul nemijlocit al directorului unităţii de deţinere. Se îngrijeşte de dotarea locaşului de cult cu toate cele necesare slujbelor religioase. De asemenea preotul capelan participă la şedinţele Consiliului de conducere al unităţii, va face parte din comisia de eliberare condiţionată, dă aviz la numirea responsabililor de cameră şi poate însoţii deţinuţii care participă la înmormântările rudelor apropiate (Efeseni 4, 3); La Marile Praznice, în special la Învierea şi Naşterea Domnului, precum şi la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, vor fi organizate serbări creştine: cântece, poezii, piese de teatru adecvate, etc; Se va căuta soluţia ca fiecare deţinut să participe săptămânal la cel puţin o activitate desfăşurată de Biroul de Asistenţă Religioasă[4].

Chiar şi pentru selecţionarea preoţilor există nişte condiţii şi anume: „Selecţionarea preoţilor capelani se face dintre preoţii cu o aleasă ţinută morală „ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1) şi fără impedimente canonice, pe baza criteriilor legate de încadrare. Din punct de vedere spiritual – canonic, ei se supun Ierarhului de care aparţin. Preoţii capelani vor participa la activităţile pastorale organizate de Patriarhia Română şi centrele eparhiale pentru personalul bisericesc ortodox”[5].

Să nu uităm că „programul de lucru al preoţilor din sistemul penitenciar este de 40 de ore săptămânal”[6], care va cuprinde mai multe activităţi liturgice, didactico-educative şi pastoral-misionare; de asemenea ţinuta preoţilor va fi cea canonică”[7] (I Corinteni 4, 1).

De îngrijirea şi amenajarea spaţiilor pentru oficierea slujbelor religioase, precum şi cele necesare desfăşurării acestora, se va ocupa Ministerul Justiţiei (art. 9). S-au fixat şi sfinţi ocrotitori ai penitenciarelor: „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel vor fi consideraţi ca ocrotitori ai sistemului penitenciar din România, iar ziua de 29 IUNIE se va serba prin servicii religioase şi alte programe corespunzătoare”[8].

Trebuie amintit că primul preot capelan general al penitenciarelor din România va fi ADRIAN MĂRGINEAN, care până în acest moment fusese inspector bisericesc în cadrul Corpului de Inspecţie Penitenciară din Ministerul de Justiţie. Prezentul protocol a fost semnat de Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi de Profesor Universitar Droctor Dorin Clocotici, Secretar de Stat în Ministerul Justiţiei.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet