Castrele romane de la Buridava (Râureni, Vâlcea), Castra Nova și Castra Traiana

               4. Buridava (Râureni, Vâlcea)

       S-a dezvoltat pe lângă castrul care s-ar fi ridicat iniţial aici, menţionat de Tabula Peutingeriană. Gr. G. Tocilescu a încercat o identificare a lui pe o terasă a Oltului, la marginea sudică a satului Stolniceni, construit din piatră şi cărămidă, având formă  pătrată cu latura de 50-60 m. Cercetările recente, pe locul unde se presupunea a fi castrul, n-au identificat nici un element de fortificaţie[1], încât problema identificării lui rămâne deschisă. La nord-est de castru, la un cot al Oltului, în locul numit “la Priză”, sondajele din 1962, urmate de cercetările din 1965, au scos la iveală un edificiu militar roman cu temelii din bolovani de râu legaţi cu pământ cleios, groase de 0,70 m, în ale cărui ruine s-au descoperit material arheologice din secolele II-III. Se presupune că a folosit drept punct de observaţie pe lângă fortificaţia locală.[2] Oricum, în apropiere, la vest de el, a fost determinat drumul roman din valea Oltului.

       5. Castra Nova. Pe itinerarul Tabulei Peutingeriene figurează aceasta localitate (Castrisnovis), situată între Romula şi Pelendava. Numele ei se legă de un castru local. Locul trebuie identificat pe lângă şoseaua romană dintre Romula şi Pelendava, adică pe valea Tesluiului şi nu la Giorocul Mare-Castranova (Cacaleţi), cum s-a presupus. Sensul toponimicului presupune şi o casira vetera.[3] Buridava, vezi Stolniceni.

        6. Castra Traiana.[4] (J. Vâlcea)   După cum indică toponimicul, numele aşezării se trage de la un castru ridicat pe timpul domniei 1ui Traian. Tabula Peutigerina, singura sursa ce-l aminteşte, îl ortografiază Castra Tragana. Pe baza distanţelor indicate pe această hartă s-a putut localiza recent la Simbotin  (com. Daiesti, j. Vâlcea). Loca1izarea lui la Gura Văii sau Dăieşti propusă de Tocilescu, este greşită, deoarece acolo nu exista  fortificaţii romane. Castrul se află la sud de satul Simbotin, la aproximativ 200 m faţă de podul de cale ferată ce se găseşte pe Olt. Se construise pe un platou de natură aluvionară, în lunca Oltului, într-un loc unde dealurile argeşene şi vâlcene se apropie mult de matca râului. Acest platou a fost însă puternic erodat şi aluvionat de către pârâul Trantul ce curge spre sud de castru, S-a păstrat numai o parte din latura estică a castrului, acolo unde terenul este mai ridicat. Sătenii au demolat şi ei o bună parte din acest zid. Săpăturile din anul 1966, organizate de dâre Muzeul din Râmnicu-Vâlcea, sub condueerea autorului acestei cărţi, s-au limitat la o serie de secţiuni, pe singura latura păstrată din castru, cea de răsărit. S-a observat că zidul de incintă se păstrează mai bine lângă casa locuitorului D. Dogaru, unde are o grosime de 1,50 m şi soclurile de 0,20 m. Este construit din lespezi de piatră nisipoasă şi bolovani de Olt, legaţi cu mortar din var. În interiorul castrului s-au identificat resturi de zidarii  de la unele clădiri al căror plan urrnează a fi precizat prin săpăturile viitoare. Observaţiile stratigrafice au putut stabili că stratul de cultură materială cel mai de jos îl constituie 0 aşezare dacică (ceramică), deasupra căreia grămezi numeroase de zgură amestecată cu cerarnică şi fragmente de cărămizi romane indică o aşezare anterioară castrului. Se pare că romanii aveau în acest loc şi un cuptor de redus minereul de fier, extras din văile de la răsărit de Olt. Castrul în formă actuală este o construcţie realizată, probabil, în prima jumătate a sec. al III-lea e.n., peste unul ai vechi (încă neprecizat). Latura de răsărit a castrului s-a putut urmări pe o lungime de 69,50 m, fără putinţă de a se identifica porţile, turnurile şi alte elemente de fortificaţii. În săpătură s-au descoperit fragmente ceramice dacice şi romane, o fibulă de bronz (sec. al. III-lea), un denarius al lui Caracalla (Cohen, 689) şi un opaiţ. Despre aşezarea civilă nu avem nici un indiciu şi este probabil că s-a distrus complet de către puhoaiele pârâului Trantul. Ea se găsea pe importantul drum al Oltului. După spusele locuitorilor, în livezile de pruni de la Sud de pârâul Trantul, s-ar fi găsit zidarii de cărămizi romane. În acel loc ar fi putut exista termele castrului sau unele clădiri civile.[5] Drumul roman trecând pe malul stâng al Oltului, pe la Castra Traiana, se bifurcă la Jiblea, unde, după sondajul iniţiat de Cr.M. Vlădescu în 1970, nu există urme de castru în locul presupus şi nici în înprejurimi.[6]

19 martie 2014

MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează