FORTIFICAŢII DUPĂ POZIŢIA PE JIU ŞI OLT; LIMESUL ALUTANUS ŞI TRANSALUTANUS. GENERALITĂȚI.

   Urmele lăsate de activitatea armatei romane sunt cele mai numeroase vestigii ale cuceritorilor, întî1nite pe întreaga suprafaţă a provinciei. Frecvenţa acestora se explică prin nevoile de supraveghere a băştinaşilor și de cerinţele de apărare împotriva atacurilor dinafară. În acelaşi timp, construcţiile ridicate de armată, fiind executate din materiale durabile și după tehnica cea mai avansată a epocii romane, au putut rezista cu mai mult succes distrugerilor la care au fost supuse ruinele şi monumentele antice de-a lungul veacurilor. O asemănare a valurilor geto-dacice cu valurile romane ridicate după cucerirea Daciei poate fi observată şi la Rodica Ţanţău care spune: ,,În complexul construcţiilor militare, meşterii geto-daci au dat dovadă de îndemnare deosebită la ridicarea valurilor de pământ, palisadelor, zidurilor, teraselor fortificate, platformelor săpate în stâncă, turnurilor de veghe pe vârfurile de dealuri şi munte, la săparea de şanţuri la poalele pantelor etc. Menţionăm tehnica de construcţie a valului de pământ de la Popeşti, care are Elemente comune cu fortificaţiile de pământ din Europa Centrală, din a doua epocă a fierului.”[1] Acestă tehnică este veche dar se va păstra şi perfecţiona după ocuparea Daciei. Valurile se săpau la marginile imperiului, acolo unde graniţa nu se putea axa pe un obstacol natural temeinic (cursul unei ape, un munte etc.). Un val se prezintă sub forma unei ridicături de pământ continuă (vallum) ca o brazdă uriaşă, prevăzut înspre inamic cu un şanţ adânc  (fossa), din care s-a scos pământul. Dincolo de şanţ (înspre inamic) se făceau defrişări, ca de pe culmea valului să se poată obţine un larg câmp de vedere, pentru a se observa apropierea inamicului. Pe culmea valurior circulau santinelele, iar din loc în loc se ridicau, pe el sau în spatele lui turnuri de supraveghere şi semnalizare.  Când în spatele vălului se adăuga un şir de castre legate cu un drum strategic sistemul de apărare se transformă într-o graniţă bine fortificată numită limes. A un limes, valul şi şanţul erau adesea înlocuite printr-un curs de apă. În regiunea care ne interesează;.se găsesc două valuri: Brazda lui Novac de nord şi Brazda lui Novac de sud;[2] apoi două limesuri, unul adaptat pe malul drept al Olt ului (limes Alutanus) şi altul, construit ca un Limes complet, este la răsărit de acest râu (limes Transalutanus).

5 martie 2014

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo