Castrul de la Bumbeşti (jud. Gorj).[1]

      Castrul a fost construit și folosit între cele două războaie de cucerire a Daciei de către romani (101-102 și 105-106), după care a fost abandonat. Lângă castru s-au găsit urme ce presupun o așezare civilă. Misiunea acestui castru era de a supraveghea drumul roman ce pleacă de la Bumbești prin Porceni peste munți, prin Pasul Vâlcan spre Sarmisegetuza precum și de a supraveghea populația dacică de aci. Este important faptul că romanii și-au ridicat castrele lor în apropierea celor mai însemnate puncte strategice ale dacilor, în special în locurile cu turnuri de pază și sanctuare.[2] Castrul roman de aici, situat pe malul stâng al Jiul, la 35 m V de şoseaua Tg. Jiu-Petroşani, e între satele gorjene Bârlești. şi Bumbești, jumătate din el a fost distrus de Jiu; se păstrează întreaga latură de E şi cea de S (fragmentară). Forma castrului pare a fi fost pătrată.  S-a săpat aproape în întregime de Tocilescu, sub conducerea lui Polonic, la 1897. Rapoartele lui de la Academie au şi planurile ridicate atunci. Alte săpături s-au făcut de N. Plopşor, care a completat pe ale lui Tocilescu şi a scos alt material interesant (figurine de lut, 2 fiare de plug, 3 opaiţe, coif roman, săgeţi etc.). În anii 1953-1955 au avut loc la Bumbeşti[3] noi săpături arheologice, conduse de Gr. Florescu, cu rezultate modeste, deoarece castrul este mai distrus ca acum 70 ani. Ştim sigur că primul castru de la Bumbeşti a fost numai cu val de pământ şi şant; avea din cărămidă porţile şi câteva clădiri interioare. În zidăria castrului n-a fost aflată nici o cărămidă cu stampila acestei cohorte. Faptul se explică prin dezobişnuinţa trupelor de a-şi mai ştampila cărămizile, fenomen ce începe către sfârşitul sec. al II-lea e. n. Pretoriul castrului pare a fi fost terminat sub guvernatorul Daciei C. Iul. Sept. Castinus, în timpul 1ui Caracalla (SE, 419). Lui Caracalla sau tatălui sau ar fi aparţinut statuia de bronz ale cărei fragmente s-au aflat în pretoriu. Misiunea castrului de 1a Bumbeşti era de a apăra şi asigura intrarea în defileul Jiului. De aceea s-a refăcut în pragul sec. al III-lea, când încep marile mişcări de popoare în jurul Daciei. El mai era şi punctul de legătură al drurnului pe Jiu cu cel ce venea de 1a Drobeta, prin Puţinei-Catune-Pinoasa precum şi centru de supraveghere al depresiunii intercarpatice din Mehedinţi şi Gorj.[4] Castrul se afla în dreptul km 82 al şoselei naţionale şi la 100 m faţă de gară, pe malul Jiului (înalt de circa 15 m). Latura intactă măsoară 167 m, cea fragmentară 88 m. O secţiune facută peste ele a dat un profil neprecis. În exterior este un sunt lat de 9 m, adânc de 2 m, plin cu dărâmături, multe ale crenelurilor din cărămidă. Berma era lată de 2,50 m, iar agger-ul de 5 m. Zidul, gros de 1,40 m, înalt de 3 m, avea numai temelia adâncită cu un metru mai jos de nivelul vechi al lagărului. Zidăria se compune din văr, lespezi şi bolovani rotunzi luaţi din Jiu. În spatele zidului, valul e de aceeaşi înălţime şi lat jos de 5 m. În el, zidul incintei înfige 0 serie de stâlpi de zid înguşti de 0,30 m şi lungi de 1,30 m. Depărtăirile între ei variază de la 5,50-6,30 m Rostul nu mai era de a susţine podul de lemn al drumului de rond, ce ar înlocui valul de pământ, fiindcă ultimul există şi îi îngroapă, iar departarea dintre ei este prea mare pentru a putea fi aşternute grinzi pe capetele lor. Castrul a fost făcut la început numai cu un val de pământ. Adăugindu-se zidul exterior, s-au folosit şanţul şi vechiul val. Pentru a se asigura stabilitatea zidului, i s-a dat o fundaţie de 1 m adâncime şi aceste picioare interioare înfipte în valul cel vechi, devenit acum şi drum de rond. Acest sistem se constată şi la castrul Bologa din Transilvania. Via sagularis, pavată cu pietre mari de râu, era lată de 4,50 m. Date fiind transformările şi modificările elementelor castrului, nu trebuie să ne aşteptăm la un plan clasic al lui, ci la multe anomalii. De aceea, identificările propuse de Gr. Florescu în ceea ce priveşte orientarea castrului şi pretoriului sunt ipotetice faţă de constatările lui Tocilescu-Polonic, care l-au săpat într-o stare de conservare mai bună, pe care noi le-am publicat aşa cum le-am găsit în manuscrisele lor. La colţurile rotunde ale cetăţii se găseşte câte un turn pătrat, în interior, cu ziduri groase de 0,80 m şi o cameră de mărimea 3,90 X 3,30 m. Turnurile sunt construite mai târziu decât vălul, de aceea au zidurile subţiri, suprafaţa mică şi înăuntru aceiaşi stâlpi ai zidului mare. Porţile păstrate sunt flancate de două turnuri mult alungite (9,75 x 3,90 m), că la castrul Arcidava din Banat, cu intrări neprecizate şi zidurile interioare groase (cele de margine) de 0,80 m, iar cele de la intrare de 1,30 m. Aveau un etaj acoperit cu ţiglă, jos pardoseală de pământ galben bătut şi între ele (deşi s-a păstrat un singur rând de uşciori) existau porţi de lemn duble, largi de 5 m. Pretoriul (puţin păstrat) e la o distanţă de 50 m faţă de poarta sudică şi are un plan nesigur. Compartimentul săpat e larg de 8,60 m; i s-a precizat o intrare pe o latură zidită în cărămidă. De o parte şi de alta a intrării se întind două ziduri groase de 0,80 m, unul lung de 12,75 m şi altul de 14 m. Din ele pleacă două ramuri fragmentare spre S, lungi de 2,80 m şi 4 m. În interiorul compartimentului s-a aflat o cămăruţă deschisă pe o latură cu urmă de hypocaust şi de mărimea 2,35 X 2, 95 m. Ea ne lămureşte orientarea lagărului, care avea poarta pretoriană spre V, căci sistemul de încălzire la arice pretoriu se afla în spatele lui, spre poarta decumana, dispoziţia aceasta ne este confirmată şi de cele două resturi de magazii (horrea) situate în latera praetorii, al căror front era pe aceeaşi linie cu faţa pretoriului, iar spre răsărit vedem că sunt retrase. În ruinele pretoriului, Tocilescu a găsit multe piese de bronz, resturile unei statui imperiale de bronz, coifuri romane, vase de metal şi o inscripţie dedicată lui Caracalla (SE, 419). S-au mai dezvelit în cetate şi două clădiri cu câte trei camere, aşezate cu faţa spre via decumana. Prima clădire are o lungime de 31,60 m, e lată de 9,70 m, cu zidul gros de 0,60 m; camerele ei sunt de mărimea: 6,35 x 9,50; 6,35 x 11,20 şi 9,10 x 9,10 m, iar în faţa celei de-a doua încăperi se vede un fel de prispă. A doua e lungă tot de 31,60 m, lată de 8 m, cu prispă şi trei camere egale între ele, cu lărgimea de 6,30 m. Cele două clădiri, ar putea fi locuinţe pentru soldaţi (hibernacula) sau sedii de colegii militare (scholae). Între cele două clădiri s-a descoperit şi un puţ plin cu dărâmături aruncate în epoca romană. Ultima monedă aflată în castru de Tocilescu este de la Filip Arabul. Aşezarea civilă apare în jurul lagărului prin numeroase urme ceramice, ziduri ruinate şi car amizi, La 50 m S de cetate s-a săpat şi o întreagă instalaţie terrnală a castrului. În castru s-a aflat şi o frumoasă faleră de la un steag roman spunea acelaşi Tocilescu. Mai jos avem aceleași imagini folosite pentru castrele romane din Gorj, unicele de altfel puse la dispoziție de Muzeul Județean Gorj și Prof. Univ Dr. Amon Lucian drept pentru care le mulțumesc înțelegere.

7 aprilie 2014

Vezi ANEXE

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează