Castrul roman de la Pons Aluti (Ioneştii Govorii J. Vâlcea)

Castrul Arutela de la Călimăneşti, Vâlcea

     Pons Aluti (Ioneştii Govorii J. Vâlcea). Tocilescu notează aici o cetate  romană pătrată, cu ziduri groase, în grădina locuitorului Grigorescu, unde face câteva sondaje şi găseşte cărămizi de mărimea 1,00 X 1,00 X 0,10 m, unele cu ştampila: COH. III G… (SE, 292). Cercetările efectuate de echipajul domului  D. Tudor pe teren ne-a convins că există aici  fortăreaţa romană, în vârful unui deluşor de pe care se poate supraveghea bine lunca Oltului (azi lângă casa învăţătorului Marin Grigorescu). La suprafaţa pământului se văd puţine cioburi romane, fragmente de cărămizi şi piatră de zid scoase din săpăturile lui Tocilescu în 1894. O aşezare civilă romană lipseşte, iar drumul vechi urcă mult pe coastă, în spatele fortificaţiei. Postul de pază de aici a fost construit chiar din primii ani ai stăpânirii romane şi avea o mare importanţă pentru supravegherea Oltului. Numele vechi al aşezării era Pons Aluti. Ancheta arheologică pe care am făcut-o în 1963 (cu Gh. Petre-Govora) avea loc la un an după distrugerea turnului de la colţul de NV al castrului. De la învăţătorul Marin Grigorescu am aflat că în acel loc el a descoperit  şi dărâmat ziduri groase de 0,65 m. Din miezul zidăriei a desprins partea superioară a unui altar fragmentar (30 X 33 X 50 cm), folosit ca material de  construcţie. Inscripţia fusese vopsită cu culoare roşie, dar era ilizibilă, literele fiind şterse. Pe urmele săpăturilor lui Marin Grigorescu se vedeau resturi de ceramică dacică preromană, ceramică romană, ţigle, cărămizi ş. a. Castrul roman fusese şi aici ridicat peste o veche aşezare dacică. În turnul distrus de Grigorescu s-a găsit un strat de arsură, iar sub acesta un tezaur cu ultima monedă de la Filip Arabul. Rezultă că acest castru a suferit distrugeri în timpul atacului carpic din anii 245-247 şi apoi a fost restaurat.[1] Excuzând săpăturile în zone învecinate, s-a precizat că în acest loc ne este vorba de presupusul castru de la Pons Aluti, cum s-a considerat până acum, ci de un edificiu termal, fortificaţia fiind plasată probabil în vecinătate.[2]

    Acestea sunt ultimele cercetări arheologice din ultimii ani dar imagini reprezentative despre acest castru nu au fost puse la dispoziție. Singura imagine reprezentativă de pe teritoriul județului Vâlcea îi aparține site-ului istorie locală. Având în vedere că unul din proiectele federeției și asociației noastre vizează și cerceterea arheologică, sperăm ca pe viitor să vă oferim ce puțin imagini cu stadiul prezent al castrului.

2 aprilie 2014


[1] M. Davidescu, Cetatea romanã de la Hinova , Buc., 1989, D. Benea, Dacia sud-vesticã…, 107-111 apud, arheolog Dorel Bindoc, Comori arheologice…, p.290

[2] Cristian M. Vlădescu,  Fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986, p. 43


MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoareContează pe ȘTIRI ce contează