Castrul cu zid de piatră de la Bumbeşti-Jiu „Gară” (oraş Bumbeşti-Jiu)[1]

              Castrul de la Bumbeşti Jiu „Gară”[2] este singura fortificaţie romană cu zid de piatră cercetată pe teritoriul actual al judeţului Gorj. Se află amplasat pe un platou înalt de cca. 15 m faţă de nivelul râului Jiu, pe malul stâng al acestuia. Castrul de la „Gară”este situat la 100 m vest de gara Bumbeşti-Jiu (de unde şi denumirea punctului), la 800 m sud de castrul de la „Vârtop” şi la cca. 3 km sud-est de castrul de la Pleşa-Porceni. Actualmente, datorită eroziunii Jiului castrul de „Gară” se mai păstrează în proporţie de 40% (latura de est şi parţial cea de sud, celelalte două fiind distruse). Unităţile militare care au staţionat în castrul de la Bumbeşti – Jiu „Gară” au fost stabilite pornind de la materialul epigrafic şi cărămizile ori ţiglele ştampilate descoperite de-a lungul vremii. Numărul semnificativ de ştampile[3] militare aplicate pe cărămizi şi ţigle, precum şi inscripţia găsită la porta praetoria castrului certifică prezenţa mai multor unităţi militare care aparţin unor legiuni (legio V Macedonica, legio IIII Flavia, legio VII Claudia) şi unităţi auxiliare regulate (cohors IV Cypria [ivium]R[omanorum] şi cohors I Aurelia Brittonum milliaria). Cele mai multe ştampile aparţin cohortei a IV-a Cypria, sesizându-se până acum cinci tipuri. Această cohortă a făcut parte din trupele Moesiei Superior şi a participat la războaiele daco-romane. După 106 p. Chr. va rămâne la Bumbeşti-Jiu „Gară”  şi ridică, castrul (fază cu val de pământ). Unitatea avea un efectiv de 500 de soldaţi (infanterişti)care au fost cantonaţi la Bumbeşti –Jiu „Gară” din anul 106 p. Chr. În a doua jumătate a secolului al II-lea p. Chr cohorta a IV-a Cypria a fost trimisă de împăratul Marcus Aurelius în nordul Mării Negre într-o misiune militară, iar în anul 160 p. Chr este menţionată în Moesia Superior, în vechea sa garnizoană. Cohors I Aurelia Brittonum milliaria care a înlocuit-o pe cea menţionată mai sus ne este cunoscută doar din inscripţia de reconstrucţia a castrului cu zid din piatră din anul 201 p. Chr descoperită la porta praetoria  de către Gr. Tocilescu la finele veacului al XIX-lea [4]. Unitatea avea un efectiv de 1 000 militari, probabil tot infanterişti şi a staţionat  la Bumbeşti-Jiu „Gară” până la părăsirea provinciei Dacia. Pe lângă aceste unităţi militare auxiliare ştampilele de pe cărămizi descoperite în punctul „Gară” mai indică şi prezenţa unor detaşamente din componenţa legiunilor a VII-a Claudia, a IIII-a Flavia şi a V-a Macedonica. Detaşamentele acestor legiuni au fost dislocate aici pentru intervale scurte de timp pentru activităţi militare şi civile (drumuri, fortificaţii, thermae, etc). Castrul  de la Bumbeşti – Jiu „Gară a avut un rol important de apărare, supraveghere şi control militar a intrării în Pasul Vâlcan, dar şi a zonei submontane a Carpaţilor Meridionali. În partea de est, sud şi în nord a castrului s-a dezvoltat un important vicus militar, cu reţea stradală pietruită, thermae, ateliere meşteşugăreşti, locuinţe, unele cu instalaţie de hypocaustum, etc. Thermae-le care o parte au fost erodate erau de formă rectangulară având dimensiunile de 12,40×14,20 m. S-au mai păstrat cinci camere (caldarium, tepidarium, laconicum, frigidarium şi laborum). Vicus-ul militar de la Bumbeşti Jiu „Gară” a devenit destul de repede o zonă de întâlnire a negustorilor şi în acelaşi timp un centru meşteşugăresc în care producţia şi circulaţia mărfurilor satisfăcea atât nevoile interne cât şi pentru aprovizionarea altor aşezări din nordul Olteniei. Cercetările arheologice efectuate până acum  în aşezarea civilă a castrului de aici au surprins prezenţa a trei cuptoare de ars ceramică şi a unui tipar de lut utilizat pentru realizarea medalioanelor cu figuri în relief aplicat. De asemenea, cu prilejul diferitelor campanii arheologice s-a recoltat zgură de fier care ne face să admitem existenţa unor ateliere de fierărie. Aici pare să fi existat un important centru ceramic chiar dacă rezultatele campaniilor arheologice conduse de Exp. Bujor au rămas în mare parte însă necunoscute. Până în prezent au fost descoperite trei cuptoare de ars ceramica care aparţin tipului I după tipologia lui Gh. Popilian. De la Bumbeşti-Jiu „Gară” provine şi un tipar utilizat la realizarea medalioanelor în relief aplicate. El are o formă dreptunghiulară care redă doi lei afrontaţi. Totodată, s-a produs şi un repertoriu variat de forme ceramice care se încadrează tipologiei lui Gh. Popilian[5]. Se pare că în atelierele de la Bumbeşti – Jiu „Gară” s-au folosit şi opaiţe, deşi până în prezent nu s-a descoperit nici un tipar. Ceea ce ne determină să presupunem acest lucru este descoperirea în campania din  anul 2002 a unui opaiţ rebutat[6]. Nu dispunem de date privind funcţionarea unor eventuale cărămidării. Cercetările arheologice efectuate de-a lungul anilor au scos la iveală numeroase cărămizi, întregi sau fragmentare care aveau ştampila cohors IV Cypria, însă atelierele acestei unităţi militare nu au fost depistate. În anii ′70 ai veacului trecut s-a investigat şi un atelier de fierărie. El are o formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 12×8 m compartimentat în trei încăperi. Aici s-au găsit bucăţi de zgură de fier şi unelte specifice de fierărie: ciocan, dorn, daltă, creuzete şi un fragment de nicovală. Un alt atelier de fierărie a fost cercetat în anul 1991, în zona de sud-est a castrului. Avea fundaţiile din piatră de râu fără legătură de martor de var şi formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 10×8,70 m. În umplutura cuptorului s-au găsit zgură de fier şi creuzete în stare fragmentară[7]. Pe lângă thermae şi ateliere meşteşugăreşti, investigaţiile arheologice din aşezarea civilă a castrului de la Bumbeşti-Jiu „Gară” au scos la lumină şi fundaţiile unor construcţii a căror destinaţie era aceea de locuit. Ele au fost reperate în partea de sud, nord şi est a castrului. Unele clădiri erau de dimensiuni mari care dispuneau şi de anexe gospodăreşti. Aceste clădiri au fost locuite de familiile soldaţilor, veteranilor, meşteşugarilor şi negustorilor, categorii sociale interesate în relaţiile lor economice cu armata pe care o însoţeau oriunde se găsea această încartiruită. Se înşiruiau de o parte şi de alta a drumurilor care duceau în castru având faţada orientată la stradă. Locuinţele[8] cercetate în aşezarea civilă  a castrului de la Bumbeşti-Jiu „Gară” aveau fundaţiile executate din piatră de râu legată cu mortar de var sau de pământ de formă rectangulară. Unele erau de dimensiuni mari şi compartimentate în mai multe camere: locuinţa C=17,50×12,50 m, locuinţa D=20,20×17,30 m şi locuinţa B=24×15 m. De asemenea, dispuneau şi de instalaţie de încălzire cu hypocaustum (locuinţa B şi locuinţa C). La marea lor majoritate s-au sesizat două faze de construcţie atât după inventarul arheologic (ceramică, monede) cât şi după recompartimentările ulterioare. În zona sudică a laturii de est a locuinţei E au fost investigate nouă gropi de provizii pietruite şi lustruite ce aveau forme cilindrice şi conice dispuse pe două rânduri paralele. Diametrul maxim al gurii era de 1,20 m iar cel al bazei de 0,90 m. Adâncimea lor variază între 0,77 m şi 0,90 m. spaţiul dintre gropile de provizii era pavat cu pietre de râu. Tot în aşezarea civilă, s-a dezvelit şi o construcţie circulară cu diametrul 4,75/5,15 m. Avea fundaţia din piatră de râu nelegată cu mortar de var şi grosimea de 0,70-0,90 m. Intrarea se efectua prin zona estică unde era un prag, tot din piatră. Podeaua a fost realizată din pământ argilos şi nisip, bine compactate. Responsabilii cercetărilor l-au pus în legătură cu un depozit de argilă. De-a lungul timpului cercetările arheologice au mai depistat  şi alte fundaţii fragmentare ale altor construcţii. Însă ele nu au putut fi precizate ca formă ori destinaţie din cauza lucrărilor agricole  ori distrugerilor  provocate de localnici. Până în prezent nu a fost descoperită necropola. Se pare că a fost distrusă  de apele Jiului ori încă nu a fost reperată pe teren de către arheologi.

        Atât în aşezarea civilă, cât şi în interiorul castrului de la Bumbeşti – Jiu  „Gară ” s-au descoperit două tezaure monetare. Tezaurul de la Bumbeşti Jiu[9]   s-a găsit întâmplător la cca. 40 m faţă de colţul nord-estic al castrului. Tezaurul, alcătuit din monede şi piese de argint fusese depus într-un vas de lut. Au mai fost recuperate 185 de monede, 5 fibule, 2 brăţări şi un lănţişor împletit. Ulterior, au mai fost semnalate 8 monede care fac parte din două colecţii particulare. Din cele 185 de piese examinate, 97 sunt denari, iar 88 antoniniani.

      Repartiţia pe emitenţi este următoarea: Commodus – 2 denari, Clodius Albinus – 12 denari şi 3 antoniniani, Geta – 2 denari, Macricus – 1 denar, Elagabalus – 17 denari şi 1 antoninian, Severus Alexander – 18 denari, Maximinus I Thrax – 7 denari, Balbinus – 1 denar, Gordianus III– 9 denari şi 81 antoniniani şi Philippus I Arabs- 3 antoniniani. Tezaurul monetar de la Bumbeşti Jiu I face parte din grupa depozitelor care se încheie cu monede de la Philippus I Arabs. Apogeul acumulării se înregistrează în vremea lui Gordianus III. Tezaurul este alcătuit din monede mixte (denari şi antoniniani) şi podoabe de argint. A fost ascuns datorită raidurilor de anvergură ale carpilor din anii 245-247 p. Chr. ce s-au abătut asupra Daciei.  În ceea ce priveşte locul de provenienţă al podoabelor de argint, Ivana Popovic consideră că au fot manufacturate în atelierele de pe valea Drinei mijlocii şi inferioare[10].

           În principiu, Gh. Popilian nu respinge ipoteza cercetătoarei sârbe, dar admite şi posibilitatea imitării lor în ateliere locale ale Daciei sudice, poate la Drobeta ori în alte centre[11]. Aceste artefacte erau destinate persoanelor feminine care le utilizau fie ca accesorii vestimentare, fie ca simple podoabe dispuse în jurul gâtului. Descoperiri de acest gen se situează, în principal, pe de o parte în teritoriul de la vest de râul Jiu, iar pe de altă parte în zona râului Drina din Serbia. Tezaurul monetar de la Bumbeşti Jiu II[12] a fost descoperit în anul 2002 cu prilejul cercetărilor arheologice sistematice efectuate în interiorul castrului. Este alcătuit din 92 de piese, dintre care 88 sunt denari, iar 4 antoniniani. Distribuţia pe emitenţi este următoarea Claudius Albinus – 1 denar, Septimius Severus – 17 denari, Caracall – 1 denar, Geta – 3 denari, Elagabalus – 16 denari, Severus Alexander – 41 denari, Maximinus I Thrax – 1 denari, Gordianus III – 8 denari şi 4 antoniniani. Se înscrie în grupa tezaurelor monetare imperiale romane care se încheie cu Gordianus III. În general, structura acestor tezaure este similară. Astfel, se înregistrează un indice de acumulare scăzut până la Septimius Severus urmat de o creştere substanţială în timpul domniei acestuia, apoi de o scădere în timpul lui Caracalla pentru ca în intervalul Elagabalus – Severus Alexander să se atingă apogeul tezaurizării. În ceea ce priveşte cauza ascunderii şi nerecuperării tezaurelor din această grupă cercetătorii le-au pus în legătură cu un presupus raid al carpilor aliaţi cu alte seminţii care s-ar fi produs în 242 p. Chr. În aşezarea civilă şi în interiorul castrului de la Bumbeşti Jiu[13] „Gară” s-a descoperit un semnificativ inventar arheologic reprezentat de ceramică (terra sigillata, ceramică ştampilată, ceramică uzuală), materiale de construcţie (ţiglă, olane, cărămizi, piroane), statuete din lut ars, fibule, piese de echipament, podoabe (inele, brăţări, etc.) arme, (vârfuri de lance, vârfuri de suliţă, un coif, unelte) şi obiecte de uz gospodăresc (brăzdare de plug, topoare, balamale, chei), monede de argint şi bronz, statuete antropomorfe şi stele funerare din piatră, etc.

11 aprilie 2014

Foto: cronica.cimec.ro

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează