Femei la pușcărie? Când binele și adevărul sunt batjocorite

Adevărat vă zic, nu e sezon în care dracii să nu întărâte iar și iar creierii ziariștilor noștri, ca să-i facă să mânjească, aruncând cu răstălmăciri și scandal, oameni plăcuți lui Dumnezeu!

Iată, nu mai demult decât zilele trecute, toată presa noastră anticreștină, de la Digi la G4Media, a sărit în sus că „un preot a cerut închisoare pentru fetele frumoase care atrag băieții!” Iar preotul cu pricina nu e altul decât părintele Nicolae Tănase, cel care a salvat mulțime de copii ai străzii, și care a crescut și crește sute, poate mii de orfani la Valea Plopului, unde a ridicat un sat pentru ei, unde îi hrănește, le oferă locuință, școală și grijă. Nicio faptă bună nu trebuie să rămână nepedepsită!

Dar, oare, chiar asta o fi spus părintele? Sau, mai bine zis, asta a vrut să spună? Asta a cerut, închisoare? Sau mesajul a fost de fapt altul, dincolo de litera celor rostite?

Dacă te-ai lua după presa noastră de centură, părintele Tănase a ieșit în fața lumii pentru a cere pedepse cu închisoarea pentru fetele frumoase, pentru că atrag băieții:

„Fetele frumoase atrag băieţi şi, pe urmă, băieţii intră în puşcărie că au tras de fete. Vor fi condamnaţi şi vor face puşcărie, dar fetele nu sunt chiar nevinovate. Trebuie luate şi ele la judecată. Dacă el face şase ani de puşcărie, să facă şi ea trei, patru luni. De ce? Păi, ăsta nu s-a agăţat aşa, oricum, de ea, s-a agăţat pentru că i-a sărit în ochi într-un chip special. De aceea, creştinele noastre cândva aveau comportamentul lor, erau foarte atractive, aveau un anumit comportament în mers, în gândire, în privire.”

Pentru cine, însă, e de bună credință, pasajul cu pricina nu e altceva decât o bucată decupată și scoasă cu totul din context, dintr-o discuție mai lungă cu tinerii credincioși pe tema „Postul: ascultare, dietă sau terapie?”, la invitația Asociației Studenților Creștin Ortodocși din România, iar nu o „luare de poziție”, o „declarație de presă”, o „platformă program de pedepsire a fetelor” sau altceva de acest gen, pe tema politicii penale a statului cu privire la fetele frumoase. Ar fi atât de aberant să interpretăm așa și să credem că părintele a cerut la propriu, la modul serios așa ceva, încât e evident că sensul nu poate fi decât altul.

Or, în primul rând asta se întâmplă când lucrurile sunt scoase din cadrul lor: acolo, spusele aveau cu totul alt sens și semnificație decât cea pe care le-o dăm dacă sunt rupte din context. În cazul de față, discuția nu era una juridică, ci una duhovnicească, despre post și înfrânare, dar și despre ispite, pornind de la viața Sfintei Maria Egipteanca, ce s-a sfințit după o tinerețe destrăbălată – ea fiind o tânără foarte atrăgătoare. Iar în acest context specific părintele a încercat să exprime într-o manieră mai ironic-savuroasă cum ispita poate duce la cădere, implicit și cum responsabilitatea evitării situațiilor de abuz revine și modului în care ne modelăm și alegem comportamentul. Și asta pentru că imprudența poate genera drame, mai ales în lumea libertății prost înțelese, iar uneori o părticică din responsabilitate poate aparține și victimei, care ar fi putut evita un necaz în loc să-i favorizeze producerea. (Conferința întreagă o puteți urmări aici)

Părintele nu a cerut „închisoare pentru fetele frumoase”, cum lasă (în mod ticălos) jurnaliștii să se înțeleagă, ci a folosit o figură de stil, un artificiu retoric și o analogie pentru a sublinia că uneori dorința fetelor de a se arăta cât mai atrăgătoare fizic și de a ispiti și ațâța băieții poate fi prilej pentru nenorociri, într-o lume lipsită de frâne. Da, uneori există și astfel de situații când imprudența unei fete pune gaz pe foc, iar părintele opunea acestui tip de libertate și emancipare, modelul creștin, al decenței, rușinii și curăției. Despre asta era vorba, iar nu despre închisoare pentru fete frumoase, cum ni s-a prezentat în presă.

Da, în epoca lui #Metoo puteți să nu fiți de acord cu tipul acesta de gândire, dar mai întâi să dăm minciunile presei la o parte și să clarificăm care era de fapt teza reală în discuție: că se întâmplă uneori ca și victima abuzului să fi reprezentat un factor favorizant la ceea ce i s-a întâmplat.

Și, o dată ce ne-am lămurit despre ce era vorba în substanță (să înțelegem vorbele oamenilor în spiritul, nu în litera lor, mai ales atunci când sunt lucruri spuse colocvial, iar nu ca o luare oficială de poziție, în care îți alegi de zece ori cuvintele), să vedem și care e dreptatea.

Multă lume se arată în mod virtuos indignată că, pasămite, printr-un astfel de discurs „se dă vina pe victime” și că numai într-o „mentalitate retrogradă” fetele ar trebui să adopte un stil vestimentar „auster”; mai mult, e „dreptul femeilor să se îmbrace cum vor”, îmbrăcămintea provocatoare nu poate justifica vreun abuz sexual. (…) – integral pe bunsimt.home.blog.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet