Ce mare răspundere are un artist!
,,O, om!… Ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii-o dai,
Căci ea mereu spre Iad sau Rai
Pe mulţi o să-i îndrume.”
Deși am zis artist, mă voi referi mai ales la muzicieni, căci, prin prisma muzicii pe care o ascult, de diverse genuri, cunosc mai bine această lume, în comparație cu zona teatrului sau filmului (demult abandonat), de exemplu. Lumea artistică, în general, nu doar muzica, reflectă starea morală a societății în care trăim, dar o și poate influența spre mai rău sau spre mai bine.
În afară de muzicienii declarați creștini, care își asumă (sau se străduiesc) prin tot ce fac că respectă voia lui Dumnezeu și caută să facă lumea din jur mai bună prin contribuția lor în plan muzical, cum se raportează oare ceilalți la felul în care ceea ce ei produc și cîntă modelează viața și gîndirea celor care ascultă muzica lor? Sunt conștienți de divinul sau demonicul din creațiile lor, indiferent că sunt religioși sau nu? Evident, exclud un muzicant ateu militant, care știe că, prin ceea ce face, contestă existența Creatorului. În atare caz, e trist că un asemenea om nu știe că slujește demonilor și face jocul lor, lăsînd în urma sa bucăți de iad. De care să-l ferească Dumnezeu, după moarte, dacă s-a pocăit!
Nu cred în muzică neutră, orice piesă putînd să te ducă mai aproape de cer sau din contră, înspre tartar.
Poate greșesc, dar lăsînd deoparte pe unii care caută îndeosebi bani și faimă (cu orice preț?), văd artistul ca pe un om sensibil, mai mult decît majoritatea oamenilor de rînd, profund, care caută să înțeleagă lumea din jur, sondînd-o mai atent. De aceea, cînd îmi place enorm o piesă, analizez mai mult textul decît muzica propriu-zisă. Aș putea fără muzică deloc? Cred că da, nu a ajuns un drog pentru mine, deși știu și o văd la alții că ea creează dependență. Vedeți pe cei cu căști mereu pe urechi, ei nu mai pot trăi fără muzică, oriunde ar fi.
Totodată, nu putem despărți artistul, viața sa, felul în care el înțelege lumea, dacă e creaționist sau evoluționist etc., de creația acestuia. Putem judeca roadele muzicii unui artist și după felul în care a sfîrșit el/ea. Dacă ne raportăm la influența negativă a muzicii asupra omului (ca să știm de ce să ne ferim, dacă vrem să avem grijă de sufletul nostru), e concludent exemplul rock-ului.
Un teolog drag mie, Laurențiu Dumitru (cu cîteva cărți foarte utile tinerilor, pe diverse teme: ,,Postul, spovedania, împărtășania”, ,,Tinerii pe calea întrebărilor”, ,,Hristos și tinerii”, ,,Tinerii între cer și pământ”) are un text intitulat ,,Idoli sfărâmați. Lideri rock victime ale toxicomaniei”, unde citim:
,,(…) Acestea sunt, din nefericire, doar câteva cazuri adunate din presa de specialitate de pe vremea când pregăteam teza de licenţă în teologie, cu o lucrare despre muzica rock. Wikipedia, celebra enciclopedie free, a avut ideea de a face însă o listă cvasi-completă a artiştilor din zona rock care au decedat – List of deaths in rock and roll. Din cele vreo 475 de nume pomenite acolo, mai mult de jumătate nu au apucat vârsta de 50 de ani, murind prematur din cauza drogurilor, a unor accidente sau a unor boli, ceea ce ne poate pune foarte tare pe gânduri… (sublinierea mea)
Este adevărat că sunt şi persoane implicate în fenomenul rock care au reuşit prin eforturi susţinute să renunţe la droguri (exemple: Eric Clapton, Steve Tyler, Johnny Winter etc.), iar unii dintre aceştia chiar să înceapă a păşi pe calea spre Hristos. E îmbucurător acest aspect, dar asta nu schimbă datele problemei şi nu transformă rockul într-o pajişte cu miei! (…)”
Știți vorba: După roadele lor îi veți cunoaște. O muzică ce seamănă moarte sufletească și, deseori, și fizică. Dar acesta nu e un articol de combatere a muzicii rock. Există, din nefericire, destule genuri muzicale ce lasă în urmă un public mai rău decît anterior audiției respectivelor piese.
Aș vrea să nu ne gîndim doar la muzică și text, ci și la tot ce e complementar lor. Dacă lăsăm doar muzica, fără nici un fel de text, ați avut vreodată experiența de a dori să spargeți, să distrugeți, să loviți ceva în jurul vostru în timpul ascultării unei piese rap, de exemplu? Asta e puterea distructivă a muzicii! Acum, dacă luăm o piesă cu text, ați analizat mesajul promovat? Dacă are limbaj obscen, credeți că poate avea vreun efect pozitiv? Și dacă textul ar fi cuminte (ideal, neagramat), ce valori ne pune el în față? Promovează ceva bun/moral sau imoral? Laudă ceva sănătos sau toxic? Face apologia curviei (să am cît mai multe femei sau cît mai mulți bărbați), a lăcomiei de avere (să fac mulți bani, oricum, călcînd pe cadavre), a adulterului șamd? Sau ne vorbește de căsătorie, de iubire curată, jertfelnică și fidelitate conjugală? Care texte predomină?
Totodată, e important să avem mașini scumpe (dobîndite chiar și necinstit) sau e promovată munca, de orice fel, cinstită? Și nu, nu mă refer doar la manele, cînd vine vorba de bani, femei și mașini scumpe! Am dat doar cîteva exemple evidente, deci atenție mare la text și ce valori sau non-valori ne transmite, dacă nu suntem consumatori de orice mizerie muzicală. Așa cum ar trebui să fim atenți la ce mîncăm, tot așa să fim atenți și la ce ne intră-n suflet și minte prin muzica ascultată.
Trecînd dincolo de muzică și text, e de urmărit și artistul, viața sa publică (uneori, chiar privată, din ce mai aflăm din media) și în ce crede el. Un interviu cu acesta ne poate uneori lămuri dacă artistul X sau Y se gîndește serios la influența sa asupra publicului sau nu-i pasă deloc de asta. Să presupunem că e bețivan. Există riscul ca mulți fani să urmeze exemplul negativ al idolului lor. Știm că puterea faptei e mai mare decît ce transmitem prin cuvînt. Dar una e să bei de stingi tu, alta e să faci apologia băuturii în piesele tale! Atunci ești ori iresponsabil, ori de rea-credință! De evitat un atare artist.
Să atingem și subiectul prezenței scenice. Voi face referire mai ales la femei, dar ce voi scrie în continuare se aplică și pentru bărbați. Și ei sunt responsabili de felul în care se îmbracă și de ce se întîmplă pe scenă. Cu tristețe constat că sunt prea multe piese pe care le-aș cataloga pornografice. Să ne mai mire atunci că, pe scenă, cîntăreața e mai mult goală? Ce ne vinde oare, muzica sau trupul ei? Lucru valabil și pentru dansatori, că mulți artiști au. Dacă dansatorii sau dansatoarele sunt îmbrăcați/îmbrăcate sumar și/sau dansul lor e unul lasciv, provocator, ce va simți oare publicul, ce mesaj ajunge în ochii și-n inima lor? Cu atît mai grav e dacă acel ,,spectacol” e plătit din bani publici. Sunt unele exemple scandaloase recente.
Cînd vine vorba de un turneu, de un show, ce fel de simboluri are acesta la vedere? Că sunt pline unele festivaluri de simboluri oculte sau demonice.
Dacă ne raportăm la muzica urmărită pe TV sau online, important e și clipul piesei. Ce mesaj propagă el? Violent, scabros, desfrînat etc.? Ce se întîmplă în videoclip? Personajele au un comportament dezirabil sau din contră? Evident, dacă ești un artist sănătos la minte și suflet, nu pui deloc în clip scene cu conținut sexual sau cu trimiteri de acest fel. Se pot face videoclipuri foarte bune, din punct de vedere marketing, și fără sex în ele (lucru valabil și pentru teatru și film. Am, uneori, impresia că e piesă pentru adulți o anumită piesă de teatru sau un film, deși nu e catalogată ca atare, deci te aștepți, ca spectator, la cu totul altceva. Nu pot merge la teatru cu copiii la anumite piese, avînd în vedere ororile de pe scenă. Prostituîndu-se, teatrul, mai ales, dar și filmul, demult pornofil, sau chiar poezia, vor muri. Nu cred că poate ceva dăinui, în afara binelui și frumosului!) E normal sau nu să promovezi în clip și/sau text alcoolul, fumatul, drogurile, imoralitatea, perversiunile (nu mă refer doar la homosexualitate), sexul premarital sau extraconjugal, violența fizică și/sau verbală, discriminarea pe diverse criterii, anumite prejudecăți etc.? Nu e etic nici să faci reclamă ascunsă la anumite produse, băuturi carbogazoase și alte mizerii de neconsumat.
Oare artistul și cei din jurul său se gîndesc la faptul că textul și/sau clipul ajung, inevitabil, și la minori? Le pasă de efectul asupra lor sau, de dragul banilor, sunt fără scrupule?
Nu am pretenția să fi tratat exhaustiv acest subiect deosebit de sensibil, căci muzica ne modelează suficient de mult (prea mult?) viața, valorile, comportamentul, dar sper să vă fi oferit cîteva repere sau jaloane, cu ajutorul cărora să alegeți (mai) atent muzică de calitate și pentru suflet. Una de ascultat și-n veșnicie, dacă acolo ar mai exista muzică.
Memento:
„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu sunt toate de folos.” (I Corinteni 6, 12)
(…) Ai spus un cântec, versul tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău
Spre curăţire sau desfrâu
Lăsând în inimi rodul tău
De har sau de rușine.
(…)
Deci nu uita: Fii credincios!
Cu grijă și cu teamă
Să lași în inimi luminos
Un semn, un gând, un drum frumos
Căci pentru toate ne-ndoios
Odată vei da seama. (…) – Traian Dorz (text preluat de pe doxologia.ro)
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet