Alunica

Trăiau odată, într-o casă, un spărgător de alune şi nevasta sa. Acestui spărgător îi plăceau foarte mult alunele, iar în fiecare zi spărgea câteva alune şi le mânca cu mare poftă.

Într-o zi, când acesta a fost la plimbare, un alun i-a ieşit în cale. A luat câteva alune şi s-a dus acasă. Când a ajuns, a spart toate alunele şi le-a mâncat, în afară de una singură pe care a luat-o, a spart-o, iar din ea s-a auzit:

– Au! Au! Au! Mă doare! Nu mai strânge! spuse un glas din alună.

Bărbatul, auzind aceste cuvinte, rămase şocat. Imediat după, o chemă pe nevasta lui pe care o chema Maria.

– Mărie! Mărie! Vino repede să asculţi puţin în aluna asta! Că ce-am auzit e de necrezut.

– Ce-i, măi Costele? spuse Maria către spărgător.

– Vino repede! Hai, măi cu vlagă!

Cei doi ajunseră la alună, apoi Costel o desfăcu ușor. Când aceștia văzură o mică, mică fetiță înăuntru, rămaseră și mai uimiți, dar, în același timp, se bucurau enorm, deoarece nu aveau copii.

– Hei, micuțo! Cum ai ajuns aici? Ești așa de mică! Cât o furnică!

– Bună ziua! O să vă povestesc istorioara mea.

– Te ascultăm! spuseră Costel și Maria împreună.

– Mă pierdusem în pădure și îmi era tare somn. Fiind mică, cât o furnică, am încăput oriunde, așa că m-am băgat în această alună, iar tu m-ai găsit.

– Am înțeles! spuse Maria.

– Ai vrea să fii cu noi o familie? întrebă rușinat Costel.

– Desigur, îmi doresc tare mult! răspunse aluna.

– Bine, atunci te vom numi Alunica, ești de acord? întrebă Maria.

– Cu siguranță sunt de acord!

Aceștia avură grijă de Alunica, ca de fiica lor. Dar pe lângă toate astea era un om care le voia doar răul, deoarece asta îl făcea fericit.

Maria, Costel și Alunica erau tare fericiți și aflară că Alunica are ceva magic. Putea să facă dintr-o casă simplă o casă foarte frumoasă. Acest om, aflând aceste lucruri, era tare nervos și voia să o ia pe Alunica și să o ducă undeva departe. Dar cei trei știau ce fel de om este, așa că o ascunseră pe Alunica într-o mică groapă. Astfel, acel om nu o găsi.

Cei trei trăiră fericiți împreună până la adânci bătrâneți.

Sarcină Ștefania-Elena, clasa a doua

---

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet