Pisica din Baskerville – o povestire efervescentă pentru orice tip de cititor

Vă amintiţi de Câinele din Bakerville al lui Conan Doyle? Dar de Sherlock Holmes şi de Doctorul Watson? Ei bine, de data aceasta avem Pisica din Baskerville, iar personajele noastre ne amintesc foarte mult de protagoniştii celebrului autor. Bineînţeles, cu unele diferenţe…

„Şi încă un amănunt care ne deosebeşte fundamental de eroii lui Conan Doyle. În timp ce noi murim de invidie de câte ori auzim vorbindu-se despre ei, lor nici nu le pasă de noi. Şi mă întreb de ce? Că aventuri, slavă domnului, n-a avut tot Scotland Yardul câte am avut noi doi.”

Ce ne prezintă Pisica din Baskervile? E vorba despre „formidabilul caz care a zguduit patru continente”. Şi avem parte de mult amuzament, de imbatabile deducţii detectivistice, de mister, de suspans, de o acţiune pe care nu o mai poţi abandona şi de un ritm alert care ne ţine permanent captivi în poveste.

Seriozitatea prezentă la Conan Doyle se anulează la Octav Sava şi Alexandru Andy, rezultând o povestire spumoasă şi savuroasă. Detectivul şi doctorul sunt două personaje pe care îţi este imposibil să nu le simpatizezi. În timp ce detectivul uimeşte prin deducţii, doctorul smulge zâmbete prin uluirea sa. Dialogurile dintre cei doi reuşesc să descreţească frunţile cititorilor şi să ofere acel gen de „umor deştept”.

Acţiunea debutează în Londra, într-o zi ploioasă. Doctorul se înfăţişează în casa detectivului şi, după o conversaţie efervescentă, spre deliciul cititorilor, aceştia primesc vizita domnişoarei Virginia Blake, care le cere ajutorul într-un caz bizar.

„A fost furată, în condiţii cu totul misterioase, o casă de bani.”

Nu, nu conţinutul casei de bani, ci casa de bani a oficiului poştal din King Edward Street cu totul. Trebuie să menţionez aici că o astfel de casă de bani are aproximativ două tone, iar tatăl femeii, agent de pază la oficiul poştal cu pricina, a declarat că a văzut hoţul… fugind cu casa de bani în spate. Incredibil, dar nu l-a crezut nimeni şi astfel omul s-a trezit fără serviciu şi acuzat de complicitate la furt.

Acum, conform spuselor Virginiei, tatăl ei este un om serios – nu bea, nu fumează, nu se droghează, nu e vreun mitoman. Şi totuşi, cine aleargă cu o casă de bani în spate pe un bulevard londonez?

Protagoniştii noştri se pun în acţiune şi se deplasează la unitatea poştală unde află că nu doar casa de bani a fost furată, ci şi o mumie egipteană donată anume pentru British Museum. Numai că, la o privire mai atentă, detectivul observă, spre stupefacţia şefului de post, că mumia a ieşit din lada de lemn… deschizând-o pe dinăuntru. Aşadar… a înviat mumia conform credinţelor egiptene străvechi şi a înhăţat enorma casă de bani? Sau în interiorul cutiei a fost o persoană pregătită pentru un plan ingenios? Dar cum cară un om normal două tone în spinare?

Ferm convins că viaţa cuiva e în pericol şi că e puţin probabil ca domnul Blake  să aibă vreo legătură cu problema încâlcită, detectivul şi doctorul se duc direct la hipodrom unde mai dispare şi un cal. Bineînţeles că toate au legătură între ele, iar povestea se derulează rapid în timp ce ne amuzăm copios la insistenţele doctorului de a se deghiza şi suntem atenţi la detaliile pe care detectivul le absoarbe.

Dacă până acum nu a fost suficient, urmează o crimă şi… dispariţia unui creier. Unde vor duce toate acestea şi care este lumina de la capătul tunelului în acest caz extraordinar de problematic, veţi afla lecturând povestirea.

„Creierul meu a dispărut. Pricepeţi? Profesorul Berrymore mi l-a răpit. Iar acum gândesc cu creierul lui.”

Probabil că vă întrebaţi şi care e treaba cu pisica… dat fiind titlul povestirii. Ei bine, felina neagră are darul de a semăna groază în nopţile din Baskerville „ca un suflet fără odihnă…  o umbră venită de pe lumea cealaltă.” Totodată, pisica din Baskerville aduce răspuns la fiecare întrebare de pe parcursul istorisirii. Veţi vedea că nu este vorba doar despre un caz rezolvat cu măiestrie, ci şi de o latură SF foarte originală care ne oferă o explicaţie pentru multiple ciudăţenii. Nu, nu avem vreun extraterestru criminal, ci doar un proiect ambiţios al unui savant căzut în nebunie de zece ani – proiect furat şi folosit cum nu se poate mai ingenios.

Pisica din Bakerville a apărut în 1958 în revista Colecţia Povestiri Ştiinţifico-Fantastice, este scrisă de Octav Sava şi Alexandru Andy şi este o povestire care merită recomandată oricărui tip de cititor, cu siguranţa că va avea o lectură plăcută.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo – Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns