TEATRU: Unire-n cuget şi-n simţiri

Unire-n cuget şi-n simţiri”

Scena I

 V. Alecsandri : Dragii mei, am adus tricolorul românesc!

A. Mureşanu : O, ce curiozitate patriotică manifestaţi, amice!

E. Murgu : Eşti un adevărat român, poetule Alecsandri! Te-ai obosit să-l aduci de la Mirceştii tăi ? Dar crezi că noi nu-l aveam ? ( se ridică, se închină şi sărută drapelul).

V. Alecsandri : Bine, eu poate am făcut-o din prea mare exces de zel! Dar aş vrea să-ţi

mărturisesc un adevăr: Acesta( arătând spre drapel) este simbolul sfânt al românilor care ne uneşte pe toţi deopotrivă.

A.Mureşanu: Aşa este, poetule, te rog să şezi!

E. Murgu : Ai perfectă dreptate, dragul meu! Această pânză sfântă( ridică tonul), trebuie

să subliniez cuvântul „ sfântă”, ne-a călăuzit şi ne va uni întotdeauna la bine şi la rău!

Hai să vă mai spun ceva interesant.

Nu vă vine să credeţi când veţi auzi : Ştiţi cine vine la întrunire noastră de-astă seară ?

Toţi : Cine?

E. Murgu :  Anton Pann, dragii mei !

V.Alecsandri :Foarte bine! Nici nu mă gândeam să nu vină. De altfel, un om de cultură ca el, care culege basmele, legendele şi snoavele din popor, trebuie să fie cu poporul. Şi cine va mai sosi ?

A.Mureşanu: I-am anunţat pe mulţi, dar eu ştiu cine o dori să fie lângă noi ? M-au anunţat câţiva că vor veni: domnul Kogălniceanu , iar din Ţara Românească , Bălcescu şi câţiva confraţi de-ai lui.

V. Alecsandri: Eram sigur că nu vine Nicu Bălcescu singur.

A. Mureşanu: Da, cred că-l însoţesc Cristian Tell, Popa Şapcă…Sunt totuşi curios să aflu

dacă a primit mesajul nostru şi Avram Iancu; l-am înştiinţat printr-un haiduc de-ai lui care umblă zi şi noapte prin păduri şi munţi.

V. Alecsandri: Ei! El e craiul munţilor! Iubeşte codrul ! Ce să-i facem ?Dar tu…? Ce ne

vei citi în seara aceasta?Vreau să-ţi spun că întrunirea noastră e un fel de seară literar – istorică, dragul meu.

E. Murgu : Dar, facem şi politică, nu?

A. Mureşanu : Da, ai dreptate… De aceea, vă pot informa că am să vă fac o mare surpriză

prin ceea ce vă voi citi, numai că n-am terminat ! Dar voi reuşi să termin, chiar în timpul întrunirii noastre, voi continua să compun, să rămână peste veacuri.

 Scena a II a

 A.Mureşanu : O, bine ai venit domnule Kogălniceanu!

V. Alecsandri : Iată-l şi pe Nicu Bălcescu !

N. Bălcescu :    Bun găsit tuturor! Ce faceţi domnilor ?

M. Kogălniceanu : Ce puneţi la cale?

V. Alecsandri : O seară literar– istorică şi aşteptăm ca Andrei să ne dezvăluie surpriza la care încă lucrează.

M. Kogălniceanu: Dragă Nicule, pe când începeţi revoluţia în Ţara Românească?

N. Bălcescu : M-am sfătuit cu fraţii mei de cuget şi de simţiri şi am stabilit de comun acord s-o declanşăm!

M. Kogălniceanu : Nu numai s-o declanşaţi, ci să porniţi lupta revoluţionară pe faţă. Noi nu facem nimic pe ascuns. Să afle tot poporul pentru că el este cel care trebuie să ne sprijine în acţiune. Ai înţeles?

N. Bălcescu : Ştiu, domnule Kogălniceanu, aşa voi face; am prevăzut asta mai demult.

Am scris lucrarea „ Românii supt Mihai- Vodă Viteazul” şi am insistat ca tot poporul să sprijine acţiunile revoluţionare ale guvernanţilor. Altfel nimic nu izbutim şi totul va da greş. Dacă vom reuşi să atragem poporul necăjit de partea noastră, vom fi siguri de izbândă.

M. Kogălniceanu : Ce anume v-aţi propus în proclamaţia revoluţiei?

N. Bălcescu : Punctele noastre sunt interesante şi măreţe, domnule Kogălniceanu, dar nu ştim dacă vom reuşi să le înfăptuim pe toate.

M. Kogălniceanu : Sunt curios. Sau nu vrei să le ştim şi noi? Poate le vom adăuga la punctele noastre. Şi chiar dacă nu vom reuşi să înfăptuim cu totul aceste revendicări, punctele proclamaţiilor vor rămâne înscrise în istoria patriei noastre. Să fim atenţi, dragii mei pentru că cel care ni le prezintă este un mare cărturar şi un om politic revoluţionar, cunoscut peste hotare. Nicolae Bălcescu este o personalitate politică remarcabilă ( aplauze)

N. Bălcescu : Vă mulţumesc  pentru aprecierea ce mi-o acordaţi ! Punctele proclamaţiei noastre sunt călăuzite de aceleaşi ţeluri cu ale voastre: dreptate socială, libertate şi unitate naţională. Totul are o deschidere largă pentru înfăptuirea unităţii depline a tuturor românilor!

Toţi : Ura!( se ridică în picioare)  Trăiască libertatea şi frăţia dintre toţi românii!

 Scena a III a

 Avram Iancu : Să ne trăiţi şi bine v-am găsit !

Toţi :  Bine-ai venit, Iancule, haiducule!

N. Bălcescu : Bine-ai venit la întrunirea noastră, Craiul munţilor!

V. Alecsandri : Chiar mă şi miram de ce nu soseşte haiducul nostru şi iată-l în cane şi oase.

A. Mureşanu : Credeam că haiducul tău n-a reuşit să te găsească şi să-ţi spună vestea cea mare ca să fii alături de noi! Bine-ai venit, Iancule, adusuţi-ai moţii la revoluţie?

A. Iancu :   În primul rând, ţin să vă salut pe toţi şi să vă spun că, deocamdată, am venit singur. Ei au rămas să-şi pregătească flintele şi pistoalele ca să fie gata de luptă.

N. Bălcescu : Bravo, căpitane! Te felicit că ne-ai înţeles intenţiile!

M. Kogălniceanu : Vedeţi, dragii mei, ce înseamnă unire-n cuget şi-n simţiri?

A. Iancu :   Domnului Mureşanu îi datorăm totul! Sunteţi un mare revoluţionar! Dacă nu eraţi dumneavoastră, poate nu ne-am fi întâlnit toţi aici.

A. Mureşanu : Cum aşa?

A. Iancu :   Când mi-a spus Costea, haiducul, că sunt chemat la o întâlnire cu toţi revoluţionarii, după ce am stat în loc şi-am cugetat mi-am zis : Doamne, trebuie să fiu acolo! Va fi important! Voi afla totul despre organizarea şi declanşarea revoluţiei care va deschide drumul românilor spre unire. Şi am venit. Dar să fiu politicos şi să vă dau cuvântul că vreţi să ne spuneţi ceva!

 A.Mureşanu : Am compus o poezie şi am intitulat-o… „ Răsunet”… Nu ştiu dacă are să  vă placă, dar poate Anton Pann… că uitaţi-l a sosit şi dumnealui… (Anton Pann intră şi salută înclinându-se)

Toţi :  Citeşte! Citeşte!

 A. Mureşanu : „ Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte”

Toţi :  Extraordinar! ( se repetă versurile)

 Toţi : Jurăm că vom da mâna, să fim pururi fraţi.

N. Bălcescu : Dar, la ce se gândeşte cel care de-a lungul anilor a cules tot ce poporul acesta a creat? Ce fredonează ?

A. Pann :    ( tuşeşte) : Am trecut alaltăieri pe la domul Mureşanu şi am văzut versurile la care lucra şi de atunci mă tot gândesc la o melodie…, am studiat şi …

Toţi : Şi ? Spune muzicianule!

A. Pann :    ( cântă) : „ Deşteaptă-te, române,… Dar, aş propune să schimbaţi titlul şi să-i  ziceţi „ Un răsunet”!

A. Mureşanu : De ce ?

A. Pann :    Sunt mai multe răsunete! Şi acesta e doar unul; ca el sunt altele care întregesc simţirea şi pornirea noastră revoluţionară… Dar, haideţi să repetăm cu toţii.

Scena a IV a

 V. Alecsandri : Îmi place cum cântăm aici despre frăţie şi unire, dar iată că vine şi un reprezentant al ţărănimii, că fără ţărani, nu se poate face unire.

Toţi :  Aşa e ! Dar, cine eşti dumneata, moşule?

Ion Roată : Apoi cin’ să fiu? Ion Roată!

M. Kogălniceanu : Bine-ai venit! Să ne spui cum au înţeles ţăranii rostul unirii. L-au înţeles, nu-i aşa ?

I. Roată :    ( scărpinându-se după cap) : Ba, eu unul, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles. Şi apoi chiar de ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai uită la gura noastră?… Vorba ceea : „ Ţăranul când merge, tropăieşte şi când vorbeşte, hodorogeşte” să ierte cinstită faţă a dumilor-vostre!

V. Alecsandri : Da, ţăranul merge tropăind, dar calcă sănătos.

I. Roată :    A fi şi aşa, dar, eu socot, după mintea mea, că treaba aista se putea face şi

fără noi, că…, de, noi ştim a învârti sapa, coasa şi secera, dumnivoastră învârtiţi condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb… Dumnezeu v-a dăruit cu minte, ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea.

V. Alecsandri : Ba acum şi ţăranii au un cuvânt de spus şi trebuie să ne fie alături pentru unire pentru că eu am spus în cântec : „ Unde-i unul nu-i putere”

I. Roată :    Ba… eu unul, să iertaţi dumnivoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles!

M. Kogălniceanu : Cum, moş Ioane?

I. Roată :    De cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă şi până la faptă este mare deosebire … Dar, aveţi dreptate… Cât timp românii vor fi răzleţiţi şi dezbinaţi unii într-o parte şi alţii în alta vor fi supuşi mai uşor… Aşa-i e bună unirea, dar tot aş mai avea ceva de spus…

V. Alecsandri : Spune!

I. Roată :    Dacă e vorba de unire, de ce n-am pune umăr de la umăr ca să ne unim cu toţi fraţii noştri?… Noi am auzit că tot români sunt şi în Basarabia, Bucovina, Ardeal… pe ei unde i-aţi lăsat?

M. Kogălniceanu : E, moş Ioane, pentru asta n-a sosit încă timpul. Să ne mulţumim acum cu unirea cea mică, a celor două ţări surori  şi apoi ne va ajuta Dumnezeu să vedem şi pe ceilalţi fraţi lipiţi de noi, căci acesta este dorul cel mare al românilor: unirea laolaltă a tuturor românilor.

Toţi : Unirea laolaltă a tuturor românilor!

Se   încheie cu Hora Unirii

     Prof. Bistreanu Eva – Liceul de Arte Tg- Jiu, 1 februarie 2014

---

• Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
• Apărăm Credința și Patria. Susținem Monarhia, Familia, Cultura, Tradiția și Viața de la concepție la moartea naturală.

---

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu