Romanii care s-au jertfit pentru gloria Rusiei imperiale în armata rusă. Concomitent cu prezenţa în tabăra rusă a ostaşilor moldoveni la 28 mai 1711 au sosit trimişii lui D. Cantemir

Trebuie mai întâi menţionat faptul că ţările române au avut o cavalerie uşoară vestită, un lucru din păcate foarte puţin cunoscut în ziua de azi. Cavaleria uşoară de mercenari “valahi” ajunsese aproape pe oriunde nu-ţi poate trece prin cap. Anatol Lescu este un istoric basarabean, care a publicat o lucrare foarte interesantă pe acesta tema, care te va pune puţin pe gânduri. Este surprinzător să afli rolul extrem de important, uneori chiar decisiv, pe care l-au avut unităţile româneşti, mai ales în războaiele ruso-turce, dar şi în războaiele napoleoniene, scrie Glasul info.

Românii care s-au jertfit pentru gloria Rusiei imperiale în armata rusă

Formarea unităţilor militare româneşti în cadrul armatei ruse

Pe baza acestui proces demografic s-au format unităţile militare româneşti din componenţa armatei regulate a Rusiei. Dacă în secolul al XVII-lea ponderea moldovenilor în formaţiunile militare din Rusia, dar mai ales în cele din Ucraina, era neînsemnată şi se limita la ocuparea de către aceştia a unor posturi înalţe în ierarhia militară, apoi la începutul secolului al XVIII-lea fenomenul ia amploare, purtând un caracter organizat, contribuind la apariţia unor întregi unităţi alcătuite din romani.

În această perioadă, Petru cel Mare începe activitatea de formare a armatei regulate în cadrul căreia un rol aparte revine cavaleriei. Primele insuccese ale ruşilor în timpul războiului ruso-suedez au demonstrat tarului slăbiciunea oastei sale, şi asta din cauza lipsei cavaleriei uşoare regulate că gen independent de armată, cu propriile caracteristici. În vederea înlăturării acestui neajuns, Petru I a luat hotărârea de a forma cavaleria uşoară din regimente de husari. Cu atât mai mult, că exemplul în acest domeniu îl ofereau chiar inamicii săi – suedezii, a căror cavalerie uşoară era constituită din volohi.

Or, în 1707, Petru I porunceşte colonelului Apostol Chigheci formarea primului regiment de husari din istoria armatei ruse, alcătuit tot din volohi, în număr de 300 de oameni, care a primit denumirea de Horongva Voloha şi s-a menţinut până în anii 30 ai secolului al XVIII-lea. Din efectivul de comandă al Horongvei făceau parte 2 rotmiştri, 3 locotenenţi şi 3 horunjii. Către anul 1711, anul campaniei lui Petru cel Mare în Moldova, existau deja în componenţa armatei ruse 6 regimente de cavalerie uşoară şi 2 horongve. Toate aceste unităţi purtau denumirea comună de regimente volohe, fiind comandate de către Anton şi Vasile Tanschi, Grigoras Ivanenco (Ionencu), Niculov (Nicu), Ghirjev (Hirjeu) şi Abazin (Abaza). Către anul 1721, din diverse considerente, mai cu seamă de ordin economic, întreţinerea regimentelor fiind costisitoare, efectivul acestor unităţi a fost redus până la 1 500 de oameni, iar după terminarea războiului cu Suedia unităţile au fost desfiinţate, cu exeptia Horongvei alcătuite din volohi.

A doua încercare de constituire a cavaleriei uşoare regulate a fost întreprinsă în anul 1723, când maiorul sârb Albanez primi ordinul de a forma un nou regiment de husari din sârbi şi alţi colonişti veniţi din peninsula Balcanică. În decembrie 1723, respectivul regiment număra de acum 161 ostaşi de rând, inclusiv sârbi – 97, bulgari – 10, unguri – 2, arnăuţi (albanezi) – 1, volohi (munteni, moldoveni) – 49; aceştia din urmă aflându-se numericeşte pe poziţia secundă după sârbi. Totodată, continua să existe Horongva Voloha compusă tot din romani, care se completă cu ostaşi din noile valuri de colonişti veniţi din Principatele Romane. La începutul anilor 30 ai secolului al XVIII-lea au trecut de partea ruşilor 500 de moldoveni în frunte cu Vasile Bedraga, completând astfel efectivul Horongvei Volohe, comandata în perioada respectivă de maiorul Bulatel.

Odată cu declanşarea războiului ruso-turc din anii 1736-1739, toate detaşamentele româneşti din componenţa armatei ruse au fost unite într-o structură aparte sub denumirea de Corpul Voloh, care număra la început între 200 – 300 de oameni, purtând haine naţionale şi nu uniforma stabilită pentru unităţile de husari. Procesul formării Corpului Voloh a fost impulsionat odată cu fugă, în anul 1736, a lui Constantin Cantemir, fiul domnitorului Antioh Cantemir, din Moldova în tabăra rusească din Ucraina. Au fost trimişi în Moldova patru ofiţeri pentru a recruta noi voluntari. Întregul efectiv al unităţii şi, mai ales, cel de comandă se completă cu moldoveni la demersurile personale ale lui Constantin Cantemir către feldmareşalul Munnich, comandant-şef al forţelor ruseşti.

În 1739, după terminarea războiului ruso-turc, au fost reluate acţiunile de constituire a unităţilor regulate de husari, fiind formate regimentele Sârb şi Ungar, în 1741 – cel Moldovenesc şi cel Gruzin. La baza regimentului Moldovenesc de husari a stat Corpul Voloh, fondat de către Constantin Cantemir. Conform ordonanţei Colegiului Militar al Rusiei din 14 octombrie 1741, regimentul Moldovenesc urma să fie alcătuit numai din moldoveni şi munteni în număr de 1 063 de oameni. Odată cu formarea regimentului a fost introdusă şi uniforma respectivă: caftane şi cuşme albe, pantaloni roşii, epancia de albăstrita, iar pe steagurile unităţii fiind păstrată, alături de simbolurile ruseşti, şi simbolică naţională românească. Primul steag era de culoare azurie, ornamentat cu franjuri aurii, pe el fiind desenate un buzdugan auriu şi un vultur bicefal rusesc, ţinând în ghiare stema Moldovei cu cap de bour. Pe al doilea steag al regimentului era imprimată o suliţă aurie pe care stătea un vultur bicefal, fiind amplasaţi şi sfinţii Constantin şi Elena cu cruci în mâini. Pe partea opusă a steagului era reprodusă stema Moldovei.

Cu toţi cazacii aflaţi la îndemână, primele unităţi de cavalerie uşoară din armata rusă au fost formate şi din români, mai exact din moldoveni. Poate cazacii erau un fel de dragoni sau lăncieri sau mai degrabă adunătură, strânsură de tot soiul, trupe neregulate în timp ce românii erau husari. Trebuie menţionat că prin voloh/valah se înţelegea, la slavii de NE şi E, mai ales moldovean.

Vizită la muzeul Palatului de Iarnă din St. Petersburg îi poate oferi turistului roman surpriza de a descoperi în Galeria portretelor celor mai străluciţi eroi ai războaielor care au făcut gloria militară a Rusiei figurile a opt generali de origina romana: generalul-locotenent Ilie Duca, generalul-lt. Nicolae Cretov (Creţu), general-lt. Grigori Lisanevici, general-maior Andrei Efimovici, general-maior Gherasim Sostac , general-maior Daniil Suhan, general-maior Toma Nanii şi general-maior Anastasie Iurcovschi.

Ofiţeri romani care au comandat trupe ruseşti, în bătălii cruciale pentru soarta Rusiei. Ei sunt vârfurile unui iceberg format de zeci de mii de ofiţeri şi soldaţi romani, înrolaţi în regimentele şi diviziile de husari ruşi. Aduşi din Moldova, Tara Românească, Transilvania şi Banat, să întărească armata imperială rusă, ei s-au jertfit pentru gloria Rusiei imperiale. Integral pe Glasul info.

Surse:

[1] PARTICIPAREA ROMANILOR IN CADRUL ARMATEI RUSE INSECOLUL AL XVIII – lea – ANII 50 AI SECOLULUI AL XIX-lea, Fragment din lucrarea lui Anatol Lescu

[2] Tesu Solomovici – Ziua;  frontpress.ro

[3] wikipedia.org/wiki/Hussar#Hussars_in_Russia

[4] cogito.ucdc.ro, FILE DIN ISTORIA CAMPANIEI DE LA PRUT DIN ANUL 1711, Victor Ţvircun

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo