Sfântul cerșetor

Altă dată iarăși acest avva Daniil împreună cu ucenicul lui a urcat în Alexandria și vede bătrânul pe un om fără ochi, gol, șezând în piață și zicând: „Dați-mi și mie ceva, miluiți-mă”. Și zice bătrânul ucenicului lui: „vezi pe omul acela fără ochi? Îți zic ție că la mari măsuri a ajuns. Vrei să-ți arăt ție cele cu privire la el? Rămâi aici. Și se duce bătrânul la orb și-i zice: „Fă dragoste, frate, că nu am de unde să cumpăr ramuri de palmier ca să fac lucrul meu de mână și să mă hrănesc”. Și zice către el cel fără ochi: „Ce ai văzut la mine, avva? Mă vezi pe mine gol și cerșetor și îmi spui mie să-ți cumpăr ramuri de finic? Totuși, așteaptă. Și îi face semn bătrânul ucenicului lui să-l urmeze. Și se duc ei la Bolnița Sfântului Marcu afară din oraș. Căci acolo își avea chilia. Și zice bătrânului: Așteaptă-mă, avva. Și intră înlăuntru și aduce bătrânului un coș în care avea stafide și rodii și smochine uscate și trei carafe cu vin și scoțând din gura uneia o monedă a dat-o bătrânului zicând: „Roagă-te pentru mine, avva”. Și venind bătrânul la ucenicul lui, a plâns, zicând: Câți robi ascunși are Dumnezeu. Trăiește așadar Domnul, nici nu mă gândesc să dau înapoi ceva din binecuvântarea aceasta, fiindcă dragoste este. După ce au plecat ei de la el, după câteva zile aud că marele iconom suferă cumplit de ficat și zace la Sfântul Marcu și i s-a arătat lui Sfântul Marcu, evanghelistul și apostolul, zicându-i lui: „Trimite pe cineva și adu aici pe cel fără ochi și va pune mâna lui pe locul durerii și te vei face sănătos”. Și trimițând pe fiii lui, l-au adus pe el după multe rugăminți și aproape cu de-a sila. Și după ce s-a rugat el și a pus mâna, îndată a cedat durerea și s-a auzit despre aceasta în tot orașul.

Și auzind și papa însuși a ieșit să vadă și el pe cel fără ochi și l-a aflat pe el adormit în Domnul, și s-a făcut auzire și în Sketis și în toată cetatea. Și s-a suit în cetate bătrânul cu ucenicul lui și mulți părinți au mers împreună cu ei. Și au luat binecuvântare de la fericitul frate. Și a ieșit aproape întreaga cetate și, binecuvântați fiind, au petrecut cu mulțumire și slavoslovii cinstitele lui moaște și l-au depus deasupra avvei Marcu nebunul. Viața lui așa a fost: dacă primea ceva din dragoste, cumpăra din ceea ce primea mere, stafide, rodii și, împreună cu altcineva, le împărțea duminica bolnavilor din bolniță. Patruzeci și opt de ani avea virtutea aceasta a slujirii spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Avva Daniil Schitiotul, Povestirile Avvei Daniil, Editura Grădina Maicii Domnului, Tessalonic, 1988

 Laura Enache, Doxologia, 26 ianuarie 2015