Cultul soarelui – credința în lumină ca esență a vieții

„Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta…” (proverb Māori)

Cultul soarelui reprezintă venerarea astrului zilei ca divinitate principală sau cu o importanță majoră în diferite religii și culturi din antichitate. Acesta a fost răspândit pe tot globul datorită rolului vital al soarelui în viața umană, agricultură și ciclurile naturale.

În perioadele neolitice și preistorice, oamenii au început să observe și să înțeleagă importanța ciclurilor naturale, inclusiv ciclurile solare. Această înțelegere a condus la venerarea soarelui ca sursă a vieții și a fertilității.

Iată câteva exemple și caracteristici ale divinității solare în diferite culturi:

Egiptul Antic:

RA – Zeul soarelui – Ra – era unul dintre cei mai importanți zei ai panteonului egiptean. El era văzut ca sursa vieții și era adorat zilnic. Faraonii se considerau descendenți ai lui Ra, iar multe temple și monumente erau dedicate acestui zeu. În mitologia egipteană, Ra este adesea creditat cu crearea universului și a tuturor formelor de viață. Se credea că el a apărut din apele primordiale ale haosului, cunoscute sub numele de Nun, și a adus lumina în lume.

Ra era personificarea soarelui și era venerat sub diverse forme corespunzătoare diferitelor faze ale soarelui pe cer:

Khepri: Soarele de dimineață, simbolizat de un scarabeu, reprezentând renașterea și reînnoirea.

Ra-Horakhty: Soarele de amiază, simbolizat de un disc solar cu un șoim, reprezentând puterea și vigoarea maximă a soarelui.

Atum: Soarele de seară, simbolizat de un bătrân, reprezentând declinul și apusul soarelui.

De-a lungul timpului, Ra a fost sincretizat cu alte divinități egiptene, cum ar fi Amun (Amun-Ra), Horus (Ra-Horakhty) și Atum, reflectând evoluția complexă a religiei egiptene și integrarea diferitelor tradiții locale.

Grecia Antică:

HELIOS și APOLLO – Inițial, Helios era considerat personificarea soarelui. El era descris ca un tânăr frumos, care călătorea zilnic pe cer, într-un car tras de cai înaripați. Ulterior, Apollo, un zeu al luminii și al profeției, a preluat și atributul de zeu al soarelui. Cultul lui Apollo era răspândit în întreg spațiul elenistic și roman. Apollo este adesea reprezentat ca un tânăr, atletic și fără barbă, simbolizând idealul de frumusețe masculină în Grecia antică. Principalele sale simboluri includ lira, laurul, arcul și săgețile, corbul.

Apollo era venerat în numeroase temple, dintre care cel mai faimos este Templul lui Apollo din Delphi. Festivaluri importante, cum ar fi Pythian Games, erau organizate în onoarea sa.

Civilizația Inca:

INTI – Zeul soarelui Inti era una dintre cele mai venerate divinități incașe. Împărații incași se considerau fii ai lui Inti, iar festivaluri și ceremonii elaborate erau organizate în onoarea sa, cum ar fi Inti Raymi, Festivalul Soarelui.

Inti a jucat un rol esențial în religia, politica și cultura incașă, influențând profund viața de zi cu zi și structura socială a Imperiului Inca. Venerarea lui Inti reflecta importanța soarelui în agricultură și în conceptul de putere divină, fiind un element central al identității și spiritualității incașilor.

Asocierea dintre Inti și linia regală incașă sublinia legitimitatea și sacralitatea autorității conducătorilor. Împărații incași își derivau puterea din descendența lor divină de la Inti, ceea ce le conferea un statut aparte și respectul poporului.

Hinduism:

SURYA – Zeul soarelui Surya este venerat în hinduism și este reprezentat călătorind într-un car tras de șapte cai. Surya este descris ca un bărbat frumos și strălucitor, cu trei ochi și patru brațe, ținând flori de lotus și alte simboluri sacre. Templele dedicate lui Surya, cum ar fi Konark Sun Temple în India, sunt exemple ale importanței sale în religia hindu.

El este adorat nu doar pentru rolul său ca zeu al soarelui, dar și pentru influența sa asupra sănătății, prosperității și cunoașterii. Devotații lui Surya încă practică adorația zilnică a soarelui, cunoscută sub numele de Surya Namaskar (Salutul Soarelui), un set de asane (posturi) de yoga care onorează și captează energia soarelui. Rugăciuni și mantre sunt recitate în timpul răsăritului și apusului pentru a onora și a mulțumi lui Surya.

Surya este, de asemenea, venerat în tradițiile jainistă și budistă, fiind considerat o manifestare importantă a divinității și a luminii spirituale.

Mesopotamia:

SHAMASH – În Mesopotamia, Shamash era zeul soarelui și al justiției. El era văzut ca un judecător divin care aducea lumină și adevăr. Ziguratele și templele dedicate lui Shamash erau centre de cult importante.

Prin asocierea sa cu soarele, lumina și adevărul, Shamash simboliza transparența și protecția împotriva răului. Acest lucru l-a făcut un zeu extrem de respectat și venerat în toată Mesopotamia. Shamash avea temple și altare în numeroase zigurate (turnuri-templu) din Mesopotamia, unde preoții efectuau ritualuri zilnice în onoarea sa, iar credincioșii aduceau ofrande pentru a primi binecuvântările zeului. Adoratorii lui Shamash aduceau ofrande de alimente, băuturi și obiecte de valoare. Rugăciunile și imnurile erau recitate zilnic pentru a onora zeul și a cere dreptate și protecție.

Întâlnim această zeitate în Epopeea lui Gilgamesh, ajutându-i pe eroul principal și pe prietenul său, Enkidu, în diverse aventuri. Shamash oferă sfaturi și protecție, demonstrându-și rolul de protector al umanității.

Civilizația Aztecă:

TONATIUH – Zeul soarelui Tonatiuh era esențial în religia aztecă. Aztecii credeau că soarele avea nevoie de sacrificii umane pentru a-și păstra puterea și a continua să lumineze lumea. Piramidele aztece, cum ar fi Piramida Soarelui din Teotihuacan, sunt mărturii ale acestui cult. Liderii azteci se considerau protejați de Tonatiuh și utilizau imagini ale zeului pentru a sublinia legitimitatea și divinitatea puterii lor.

Tonatiuh a jucat un rol vital în cosmologia și religia aztecă, fiind venerat nu doar ca zeu al soarelui, ci și ca garant al ordinii cosmice și al vieții. Importanța sa în ritualurile de sacrificiu subliniază relația complexă dintre divinitate, natură și societate în cultura aztecă.

În mitologia aztecă, universul era structurat în cicluri solare, fiecare dominat de un alt zeu solar. Tonatiuh este zeul celui de-al cincilea și actualului ciclu solar, cunoscut și sub numele de „Soarele Mișcării” sau „Nahui Ollin”. Tonatiuh este reprezentat în centrul Pietrei Soarelui (piedra del sol), un calendar aztec masiv și complex. În această imagine, el este înfățișat cu un chip feroce, cu limba sa în formă de lamă de cuțit, simbolizând necesitatea sacrificiilor umane pentru a menține soarele în mișcare.

Geto-daci:

Dacii aveau un sistem de credințe și ritualuri legate de soare, care reflectau importanța acestuia în viața lor de zi cu zi, precum și în cosmologia și mitologia lor.

Dacii practicau diverse ritualuri de purificare și de reînnoire, care erau adesea legate de ciclurile solare. Acestea includeau aprinderea focurilor sacre, care simbolizau lumina și căldura soarelui.

Aceștia construiau sanctuare care erau aliniate cu mișcarea pământului în jurul soarelui. Cele mai cunoscute exemple sunt cetățile dacice din Munții Orăștiei, în special Sarmizegetusa Regia. Alinierea acestor structuri cu solstițiile sugerează o cunoaștere avansată a astronomiei.

Lumina și căldura soarelui erau văzute ca surse ale vieții, crescând recoltele și asigurând supraviețuirea comunităților.

Japonezi:

AMATERASU – Zeița soarelui Amaterasu este una dintre cele mai importante divinități shintoiste și este considerată strămoașa familiei imperiale japoneze. Cultul său este central în religia shinto, iar Marele Sanctuar din Ise este principalul loc de venerare.

Ca zeiță a soarelui, Amaterasu este asociată cu natura și ciclurile naturale ale vieții. Venerarea ei reflectă respectul și aprecierea pentru natură și resursele pe care le oferă.

Conform mitologiei japoneze, Amaterasu s-a născut din ochiul stâng al zeului Izanagi, după ce acesta s-a purificat în râu. Ea a fost imediat recunoscută ca fiind zeița soarelui datorită strălucirii sale divine.

Oglinda este unul dintre cele trei obiecte sacre ale Japoniei și este asociată cu Amaterasu, cunoscută și sub denumirea de Amaterasu-ōmikami. Se crede că oglinzile sunt capabile să reflecte adevărul și sunt folosite pentru a o atrage pe Amaterasu înapoi în lume.

Cultul soarelui a influențat profund arhitectura, arta, religia și viața socială a numeroaselor civilizații antice. Soarele era văzut nu doar ca o forță fizică esențială pentru viață, ci și ca o entitate divină care merita respect și adorare. Totodată, astrul ceresc era un garant al vieții și al posibilului la fiecare răsărit.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo – Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet