PE REPEDE-ÎNAINTE CU ARTISTUL FOLK ADRIAN BEZNA: „Industria muzicală ține de lemn, nu de legenda pe care o scrie corabia”

07/2024 TRAIAN HORIA

REPORTER: Care este povestea piesei „Lupii laolaltă”? V-ați trezit într-o dimineață și ați scris-o? 
ADRIAN BEZNA: Povestea înseamnă de fapt ce a urmat. Nu m-am gândit că va fi un cântec-stindard al meu. Eram într-un club din Piatra Neamț în zilele de dinaintea deschiderii lui și am zis să facem un cântec. Dar nu de dragoste, așa cum zicea poezia mea „Cu lupii laolaltă”. Am zis să fie un cântec de Oameni, că pe Oameni îi așteptăm la spectacole. Un prieten și-a adus aminte de un vers scris mare pe pereți, în facultate: „ÎN ORAȘUL ACESTA CU FLORI DE POMANĂ, IDIOȚII ZÂMBESC ȘI AU FAȚĂ UMANĂ”. „De țară să fie”, am zis. Am scris cuvintele și am luat la piept cântecul. Îl țin și astăzi. 

REPORTER: Denumiți „țara cealaltă” din cântec: o fi Statele Unite?
ADRIAN BEZNA: În nici un caz, Statele Unite! Ei au cântecele lor despre „țara cealaltă”. E un dor de țară pe care îl simți în sânge. Ca să poți trăi cu adevărat. Există mereu o hartă fără granițe pe care o știi și o simți, și acolo ai parlamentul tău de vise și de trăiri pe care nu ți le fură nimeni cu rânjetul  democratic pe buze. „Țara cealaltă” e singura șansă la demnitate. Și la istorie. Pe care poți să o scrii, cu umilință și credință, și tu.

REPORTER: De ce credeți că România este mereu percepută ca țară „asfaltată cu iluzii”?
ADRIAN BEZNA: Totul ține de oameni și Oameni. Percepția aceasta  vine de la oameni. Și mari și mici, din angrenajul realității românești care se învârte în gol. Așa cred că e la fiecare nație. Adevărata percepție va rămâne un privilegiu și o datorie de Oameni care știu cum să treacă prin eternitate, numai că Oamenii nu se mai văd de oameni. La modul concret. 

REPORTER: Cum l-ați cunoscut pe Vasile Mardare și dacă a existat o colaborare temeinică și îndelungată cu el? 
ADRIAN BEZNA: Vasile Mardare e un veșnic. Așa l-am cunoscut în anii ’90, când am intrat în cenaclul „Totuși Iubirea”. Mă trezesc de multe ori cu el în gând și în lacrimă. Și în zâmbetul amintirilor care ne leagă, între cântec și prietenie. Cu Vasile Mardare rămâne o poveste adevărată pe care Oamenii au văzut-o, dacă e să ne gândim la „Am să te iubesc” și „Tu n-ai habar”. Aici e geniul lui Sorin Poclitaru. Există pe youtube „Povestea unui cântec”- Vasile Mardare, e un episod din podcasturile pe care le-am făcut în pandemia vieții. Uitați-vă. Mie mi-e dor tot timpul de Vasile Mardare.

REPORTER: În „ignoranța” dvs de artist, nu ați știut că „zânele pot fi vii”. Care este povestea piesei „N-am știut”?
ADRIAN BEZNA: N-am știut. Acum știu. Este o altă întâlnire cu poezia lui Sorin Poclitaru. E un cântec făcut la el la masă, în vechea Bombă, scris pe loc, așa cum am scris multe cântece pe versurile lui Sorin. Am cântat cântecul citind poezia. Dintr-o suflare. Cred că așa a rămas și în inima celor care îl iubesc, pe el, cântecul. O suflare de zâne. 

REPORTER: Dacă dvs considerați că expansiunea fenomenului „Cancel Culture” ar putea să pună sub risc creativitatea folk din România?
ADRIAN BEZNA: Aici e vorba de artă, în general. Cultura ne va ține vii. Câinii latră, caravana și carnavalul trec cu tot cu expansiuni spre o mare gârlă. Nu e niciun pericol. E după chipul și micimea oamenilor. Oamenii vor crea mereu o poveste care va rămâne peste timp. Și se vor găsi mereu Oameni care vor ști să citească povestea. 

REPORTER: Azi, Eminescu e înjurat copios de tipi care au o limbă română aproximativă. Se simte influența aceasta, a „progresismului” și în industria muzicală?
ADRIAN BEZNA: Un cântec bun e un cântec. Își găsește loc în suflet și îl ține pe acesta viu. Dintre sute de catarge, ajung la mal cele care au progresat în procesul de plutire. Industria muzicală ține de lemn, nu de legenda pe care o scrie corabia. Eminescu e o corabie care a ajuns la țărm. Ca toți cei care au vâslit întru  eternitate. Pentru ceilalți, rămâne îndemnul „Progresați!”, „Progresați!”, „Progresați!”! Și culmea, toți ăștia reușesc așa de ușor și bine!

REPORTER: De ce credeți că folkul românesc nu a creat și un „activism” post-decembrist?
ADRIAN BEZNA: Pentru că mai ținem încă post. Sunt multe cântece bune apărute și după ’89, numai că nu prea sunt știute. Știu „Ei” de ce nu se difuzează!

REPORTER: Ca om de televiziune și artist, în care zonă v-ați simțit mai confortabil? Sufletește vorbind.
ADRIAN BEZNA: Acolo unde am simțit că sunt eu cu adevărat. Cinstit cu emoția și cu dezlegarea mea de gânduri și cântec. „Noaptea cu Bezna” nu e doar un titlu de emisiune. E o parte din mine. 

REPORTER: „Mult zgomot pentru nimic” definește cumva actuala industrie muzicală?
ADRIAN BEZNA: Nu cred. Doar putința celor care o fac. Atâta pot , atâta fac. Unii vor călca pe urmele lui Shakespeare, alții nici nu vor auzi de el. 

REPORTER: Cât de complicat este în prezent pentru un artist folk să lanseze un disc? Și eventual, să-l facă și cunoscut…
ADRIAN BEZNA: Nu e complicat. E greu. Dar cu Oameni care cred în visul tău devine ușor. Le mulțumesc tuturor celor care au fost lângă mine în toți anii aceștia și m-au sprijinit. 

REPORTER: Poezia? Poetul preferat? În afară de Sorin Poclitaru, desigur.
ADRIAN BEZNA: Poezia celor care se termină în …ESCU și în …ZNA. Poeți? Am mulți în suflet. Printre ei, și pe mine. În afară de Sorin Poclitaru.

REPORTER: Ce proiecte de viitor are omul de folk Adi Bezna?
ADRIAN BEZNA: Tocmai am lansat mare „BEZNA 4- BEȚIVI DE TOAMNĂ”. Se găsește pe toate platformele. Îmi doresc să ajung la Oameni în viu. Ca să le pot povesti despre cântecul meu. Proiecte am tot avut și făcut și tot vor fi. Dar asta ține de Oameni și de bucuria lor de a fi laolaltă. Poate platforma despre care tot vorbesc de mulți ani, „Platforma Culturală- Oameni, Artă, Atitudine” va face posibilă nașterea lor. Aaaa, și să dau interviuri în care să am ce spune. Mulțumescu-vă vouă și domniei tale. 

REPORTER: Un mesaj optimist pentru iubitorii muzicii folk din România?
ADRIAN BEZNA: Nu mai fiți pesimiști! Nașteți cântece de Oameni și cu identitate. Și băieți, și fete. Și cei fără identitate. Că așa zice progresul.