Este violența sexuală determinată de pornografie?
Părintele Shenan J. Boquet| 6 mai 2024 | 3 comentarii | Pornografie, creșterea copiilor, blog pentru spirit și viață
Avertisment: Articolul conține o serie de descrieri de natură matură, care pot fi deranjante. Nu este recomandat cititorilor care ar putea fi afectați emoțional.
Recent, o femeie pe nume Kitty a publicat o carte despre un an în care a decis să experimenteze sexul ocazional. Scopul declarat de aceasta era să scape de o aversiune profundă pe care o simțea față de sex, deoarece, pe când avea doar zece ani, fusese agresată de un băiat.
„Gata cu vinovăția. Gata cu ura de sine. Gata cu autolimitarea. Mă simțeam eliberată și fără frică.” Acestea îi erau gândurile la începutul unui an în care urma să întrețină relații fizice ocazionale cu zece bărbați diferiți.
În mod nesurprinzător, nu a mers așa cum se aștepta. Ceea ce a început ca un gest simbolic pentru a-și exprima eliberarea de trauma acelei întâmplări timpurii, s-a transformat rapid într-un coșmar care a lăsat urme și mai adânci decât înainte.
La fel ca mulți alți tineri, Kitty credea că sexul este sau poate fi o „distracție” inofensivă, care se poate practica în mod liber, fără consecințe serioase. În schimb, a descoperit rapid ceea ce multe tinere naive descoperă atunci când pun în practică minciunile revoluției sexuale: sexul ocazional te expune riscului de a fi rănită emoțional și abuzată fizic de bărbați fără scrupule.
Până la sfârșitul anului, Kitty a fost violată de mai multe ori. De asemenea, a fost supusă în mod repetat unui tip de violență sexuală, care a devenit șocant de comun. Într-o zi, în timp ce Kitty își lua rămas bun de la un bărbat pe care îl considera plăcut, s-a trezit brusc cu mâinile lui în jurul gâtului, sufocând-o. Și un alt partener ocazional a sufocat-o în timpul uneia dintre întâlnirile lor, tot fără avertisment sau permisiune.
Pornografia și normalizarea violenței
În cele din urmă, Kitty a dat vina pentru întâlnirile ei sexuale șocante pe accesul facil la pornografia online, unde bărbații „pot parcurge un șir nesfârșit de videoclipuri în care femeile sunt rănite și umilite, în care bărbații sunt agresivi, au impresia că pot face tot ce vor și abuzează fizic. Existența acestor videoclipuri pe site-urile porno sugerează că astfel de lucruri sunt sexy”.
„Pornografia violentă i-a convins [pe bărbați] că femeile își doresc să fie sufocate cu brutalitate?”, se întreabă ea în cartea sa. „Este o chestiune de cruzime, de ignoranță, sau ambele?”
Pentru aceia dintre noi care nu au crescut într-o generație fixată pe pornografie extrem de violentă, de înaltă definiție, redată în flux, cu acces instantaneu, astfel de întrebări pot părea ca și cum ar veni de pe altă planetă. Ce legătură are sufocarea cu întâlnirile și cu sexul?
Dar chiar și o privire sumară asupra cercetărilor recente arată că, în opinia bărbaților și femeilor cu vârsta de până la 20 și ceva de ani, astfel de practici bizare și violente nu numai că nu sunt ceva marginal, ci sunt chiar omniprezente. Atât de omniprezente, încât chiar și New York Times a tras un semnal de alarmă cu privire la cât de repede sufocarea erotică a fost generalizată și cât de puțin se vorbește despre numeroasele sale prejudicii.
După cum scrie autoarea articolului din Times, Peggy Orenstein, un sondaj recent, anonimizat, efectuat în rândul unui număr de 5.000 de fete de vârstă liceală a constatat că două treimi dintre ele au declarat că un partener sexual le-a sufocat. 40% dintre fete au declarat că prima dată când au fost sufocate în timpul actului sexual a fost pe când aveau între 12 și 17 ani.
Debby Herbenick, directoarea Centrului pentru promovarea sănătății sexuale din cadrul Universității Indiana, este o persoană care se mândrește cu atitudinile sale progresiste față de sex. Și totuși, i-a spus lui Orenstein că este profund deranjată de rapiditatea cu care această practică sexuală, cândva extrem de rară, a ajuns să fie generalizată. „De ce vor toate fetele să fie sufocate?”, își amintește că un băiat de 15 ani a întrebat-o în timpul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri după o prezentare la o școală. „Cum se face că toți băieții vor să te sufoce?”, a întrebat o fată de 16 ani.
Dr. Keisuke Kawata, cercetător în neuroștiințe la Facultatea de Sănătate Publică a Universității Indiana, a studiat creierul unor femei de vârstă liceală care au fost sufocate în mod repetat (chiar și faptul că un astfel de domeniu de studiu există este o tragedie în sine). Kawata este unul dintre primii oamenii de știință care a tras un semnal de alarmă cu privire la modul în care loviturile frecvente suferite de jucătorii de fotbal american declanșează tulburări neurodegenerative și a comparat consecințele sufocării erotice cu reacțiile resimțite de astfel de jucători.
Femeile care au fost sufocate, rezumă Orenstein, „prezintă o reducere a plierii corticale de la nivelul creierului în comparație cu un grup de control compus din persoane care nu fuseseră niciodată supuse sufocării erotice. În plus, au prezentat o îngroșare corticală extinsă, un răspuns inflamator care este asociat cu un risc ridicat de apariție ulterioară a bolilor psihice”.
Iar acesta este doar începutul. Aceste femei au prezentat și o probabilitate semnificativ mai mare de a suferi de anxietate, tristețe, singurătate și depresie severe. Paradoxul, notează Times, este că, într-un moment „în care #MeToo a făcut progrese împotriva hărțuirii și agresiunii, a avut loc popularizarea unui act sexual care ne poate deteriora creierul, afecta funcționarea intelectuală, submina sănătatea psihică și ne poate chiar și ucide”.
Pornografia modelează dorința
Întrebarea, desigur, este cum e posibil ca atât de mulți tineri să ajungă să creadă că astfel de practici bizare, periculoase, violente și degradante sunt nu numai normale, ci preferabile? Am văzut deja răspunsul în cuvintele de mai sus ale lui Kitty.
După cum notează Orenstein, „Sufocarea erotică, aproape întotdeauna a femeilor în pornografia heterosexuală, e de mult timp un element de bază pe site-urile gratuite, acele surse implicite de educație sexuală pentru adolescenți. La fel ca orice altceva, expunerea repetată poate face ca un lucru să devină atrăgător, deși inițial era perceput ca fiind ceva îngrozitor. Nu este neobișnuit ca unele comportamente să fie normalizate în pornografie, să ajungă în câțiva ani în mass-media de largă circulație și apoi, în ceea ce poate deveni o buclă de feedback, să fie adoptate în dormitor sau în camera de cămin”.
Într-adevăr, dacă ar fi să comparăm opiniile publice cu privire la diverse practici sexuale anormale, cu creșterea disponibilității pornografiei dure, nu există nicio îndoială că vom găsi o corelație strânsă. De fapt, studiile au constatat că persoanele care consumă mai multă pornografie sunt semnificativ mai predispuse să susțină „căsătoria” între persoane de același sex sau practicile sexuale homosexuale.
Aceasta este minciuna din spatele ideii că pornografia este „numai” divertisment. Nici măcar filmele realizate în mod specific doar pentru divertisment nu sunt „numai” divertisment. Mintea noastră este modelată de toate informațiile pe care le primește. Vizionarea pornografiei de înaltă definiție, una dintre cele mai puternice forme de media concepute vreodată, distorsionează în mod clar viziunea unei întregi generații asupra sexualității, de la cele mai fragede vârste.
Protejați tinerii de conținutul violent
Companiile pornografice știu acest lucru, desigur. Acesta este motivul pentru care algoritmii lor promovează utilizatorilor, în mod voit, un conținut tot mai extrem. Acestea știu că, printr-o expunere corespunzătoare, ceva ce oamenilor li se pare inițial și în mod intuitiv grotesc și respingător, va ajunge în scurt timp să fie considerat ca fiind ceva incitant.
Acesta este micul secret murdar care a fost dezvăluit de un material video al unei investigații sub acoperire realizat recent de un grup numit Sound Investigations. Videoclipurile prezintă diverși angajați ai companiilor pornografice explicând modul în care aceștia promovează conținut anormal oamenilor, inclusiv copiilor.
Angajatul Dillon Rice, un scenarist senior al unei companii pornografice, susține într-un videoclip că pornografia poate fi benefică pentru copii. „Să spunem că ai 12 ani și încă îți descoperi sexualitatea, poate chiar și identitatea sexuală, nu ar fi util să vezi nu o sărbătorire, dar poate doar o… normalizare a ceva ce crezi că este ceea ce vrei?”, spune el. În altă parte, menționează: „Să spunem că aș avea 12 ani și aș fi accesat TransAngels [un site porno cu actori transsexuali]… m-ar fi ajutat să îmi dau seama ce îmi place și ce nu.”
Rice mai adaugă că platformele pornografice vizând în principal bărbații heterosexuali ar putea să promoveze utilizatorilor și material non-heterosexual. „Trebuie să încerce să promoveze lucruri care sunt… mai puțin acceptate, cum ar fi o scenă cu un bărbat transsexual sau cu o femeie transsexuală”, a spus Rice. „Vezi dacă poți converti pe cineva.”
Același lucru este valabil și pentru promovarea conținutului violent, care constituie acum majoritatea covârșitoare pe multe site-uri porno. Astfel, utilizatorii de pornografie care își încep dependența pornografică prin vizionarea de pornografie heterosexuală non-violentă, adesea ca și tineri adolescenți, care au căutat pornografie din simplă curiozitate, se pot regăsi la scurt timp inundați de o hazna de conținut violent, degradant și deviant de altfel.
Orenstein își încheie eseul cu un îndemn de a impune rețelelor de socializare să interzică orice conținut care promovează practica sufocării, așa cum au făcut cu conținutul care promovează sinuciderea și autovătămarea. În același timp, îi îndeamnă pe scenariștii de televiziune și de film să „înceteze să mai glorifice strangularea, să o ia în derâdere, să răspândească informații false, să o folosească pentru a semnala complexitatea sau trezirea sexuală a personajelor feminine. Scenariile sexuale ale tinerilor sunt modelate într-un mod fără precedent, de ceea ce vizionează, de ceea ce întâlnesc pe social media și de ceea ce ascultă. Aceștia merită și au nevoie disperată de modele de interacțiune care să fie respectuoase, comunicative, reciproce și, dacă nimic mai mult, să fie măcar sigure.”
Rar mi-a fost dat să mă bucur mai cu ardoare de un paragraf publicat în New York Times.
Părinți, preluați conducerea!
Scenariile sexuale ale tinerilor sunt într-adevăr „modelate de ceea ce vizionează, de ceea ce întâlnesc pe social media și de ceea ce ascultă”. De fapt, toate scenariile lor sunt astfel modelate – cele sociale, etice, religioase etc.
Acesta este motivul pentru care părinții trebuie să fie foarte atenți la ceea ce vizionează și ascultă copiii lor. Mulți părinți le dau copiilor un telefon inteligent, o tabletă și un televizor și nu se obosesc nici măcar să aplice filtre de bază sau să poarte cu aceștia o conversație despre mass-media pe care o consumă.
Acest lucru este pur și simplu neglijarea fundamentală a datoriei de părinte. A-i înmâna copilului un telefon inteligent sau orice alt dispozitiv conectat la internet în mod nefiltrat înseamnă a-i oferi un portal către o lume în care personaje vicioase și fără scrupule, își exercită în mod conștient inteligența la capacitate maximă pentru a găsi modalități tot mai ingenioase de a capta mințile tinerilor cu materiale degradante și care creează dependență.
Știm că până la 30% din traficul de pe internet se îndreaptă către site-uri pornografice. Dar problema nu este doar la ele; multe site-uri de socializare, cum ar fi TikTok și Tumblr, promovează în mod proactiv material transgresiv către cei mai tineri utilizatori. Un astfel de conținut normalizează și sărbătorește lucruri precum „identificarea” prin oricare dintre nenumăratele sexualități „alternative”. Cele mai nocive astfel de videoclipuri deschid o cale către copiii adolescenți confuzi, îndrumându-i către „tranziția” transsexuală, inclusiv prin administrarea de medicamente puternice care blochează pubertatea și prin intervenții chirurgicale mutilante.
- Programele de leadership din cadrul HLI îi abilitează pe liderii locali să protejeze copiii. Mulțumim donatorilor noștri pentru că le oferă oamenilor precum Sora Adeline abilitățile de a apăra viața și familia!
Este greu de subliniat suficient importanța fundamentală a controlului și monitorizării atente de către părinți a expunerii copiilor lor la mass-media, într-o lume în care procente semnificative de adolescenți consideră acum că sufocarea violentă este o expresie „normală” a sexualității și în care un număr șocant de mare de adolescenți nu mai știu dacă sunt băieți sau fete și sunt convinși că trebuie să își petreacă toată viața consumând medicamente puternice sau cu un corp mutilat.
Acestea sunt vremurile bizare și înfricoșătoare în care trăim. Însă este esențial să ne amintim că este absolut posibil să le oferiți copiilor dumneavoastră o copilărie fericită, sănătoasă și normală. Doar că este nevoie ca părinții să fie proactivi, informați și prudenți. Odată ce cunoașteți pericolele, fiți proactivi în implementarea soluțiilor. Acest lucru include implementarea unui sistem puternic de filtrare a materialelor accesate pe toate dispozitivele conectate la internet, discuții frecvente cu adolescenții, o politică fermă împotriva oferirii de telefoane inteligente adolescenților și oferirea de alternative sănătoase la dependența de internet și de social media.
Traducere după originalul de pe hli.org, făcută de echipa https://www.probono.proz.com/ (cărora le mulțumim), pentru Asociația Down Art Therapy.
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet