Drumul de la 4 august 1919 la 30 august 1940. Dictatul de la Viena, ”răsplata” unui stat pe care l-am salvat de comunism.
Am avut onoarea să fiu pe 4 august la Arcul de Triumf lângă Domnul General Radu Theodoru, iar pe 30 august ziua nefastă a Dictatului de la Viena am primit în dar cartea domniei sale, ”Urmașii lui Attila”, împreună cu o invitația de a participa la manifestările prilejuite de Ziua Armatei în localitatea Comana.
Prin Dictatul de la Viena, României i-a fost răpită cam jumătate din teritoriul Transilvaniei, Ungaria primind plocon de la Germania nazistă un teritoriu locuit de peste 50% români. ”Viteaza” Ungarie horthystă s-a războit mai apoi cu populația civilă având loc mii de crime, schingiuiri, arestări, deportări. S-a instaurat un devastator și criminal proces de maghiarizare, ale cărui urmări se mai resimt şi astăzi, regiuni întregi fiind depopulate de români. În multe locuri, prin teroare, fraților şi surorilor noastre li s-a schimbat limba şi credința, în cele din urmă conștiința de români. S-a vrut a se crea un pustiu etnic românesc, s-au dărâmat biserici, de multe ori chiar românii, sub amenințarea armelor, au fost puși să le dărâme, așa cum a fost la Vârghiş, Doboșeni, Herculian, Căpeni. Au fost uciși preoți
ortodocși, învățători ai limbii române, o întreagă elită românească a fost omorâtă sau deportată. De la Carei până la Chichiș, în Covasna, s-a instaurat frica, o cumplită frică care și astăzi, parte din ea, persistă și paralizează puterea de reacție a oamenilor. Fiecare localitate din acel teritoriu ocupat de trupele horthyste păstrează în memoria ei colectivă urletele celor omorâți în chinuri, lacrimile celor bătuți până la schilodire, neputința femeilor violate şi traumele celor care s-au refugiat peste Carpați. Şi astăzi, încă mai tresare pământul la Ip si Trăznea, sufletele martirilor plâng cuminți în Rai, și numai Hristos le mai poate mângâia, iar ochii limpezi ai notarului din Doboi, Harghita, şi ai soției sale Maria, încă mai sunt acolo, pe Dealul Bisericii Sfinților Arhangheli, privind spre Moldova. Nici o picătură de sânge nu vom uita şi nimic nu ne va înspăimânta în lupta noastră pentru Libertatea de a fi Român, căci suntem datori fiecărei lacrimi care a curs atunci şi care mai curge şi astăzi. Dacă aveți răbdarea să parcurgeți cele câteva pagini din cartea domnului General, vă veți aminti care este Lupta, Cauza, Idealul, vă veți aminti pentru ce nu trebuie să ne oprim oricât de greu ne-ar fi. Spun vă veți aminti, căci toate aceste lucruri vi le-au povestit Bunii si Străbunii voștri, vi le-a povestit fiecare palmă de pământ pe care-ați pășit umblând prin Ardeal.
Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc, fraților!
Mihai Tîrnoveanu, 30 august 2023
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu