EXCLUSIV: Din tainele astronomiei, cu Marcel Jinca. Vine cu telescopul la Muzeul Județean Gorj, de Luna Mondială a Astronomiei și la Noaptea Muzeelor

31 martie 2024 – by Aura Stoenescu

Gorjeanul Marcel Jinca, coordonatorul Filialei Gorj a Societății Astronomice Române de Meteori (Astroclubul SARM Gorj) și pedagog al Liceului „Mihai Viteazul” Bumbești Jiu, povestește că s-a apucat de astronomie dintr-o greșeală, la vârsta de 14 ani, și că și-a construit prima lunetă din două lentile de ochelari și un tuberman. Acum a ajuns să-și dezvolte atât de mult pasiunea pentru astronomie, încât organizează evenimente cu public, participă la conferințe și festivaluri astronomice, calculează orbite ale unor corpuri cerești și scrie cărți de astronomie pentru publicul larg. Pentru că aprilie este Luna Mondială a Astronomiei, Marcel Jinca este invitat special al Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” la Programul de Educație Muzeală, orarul exact urmând să fie anunțat foarte curând, iar pe 18 mai va reveni, la Noaptea Muzeelor. El va aduce telescoape, cu care pot fi observate corpurile cerești (dacă cerul e senin), va participa la activitățile de educație muzeală, va prezenta proiecții video despre aștri, va organiza ateliere de construcții de machete și cadrane solare și va răspunde întrebărilor celor prezenți. Despre tainele astronomiei, dar și despre povestea astronomului amator Marcel Jinca aflați în interviul exclusiv care urmează.

Reporter: Care a fost primul tău contact cu astronomia și cum a devenit pasiunea ta?

Marcel Jinca: M-am apucat de astronomie dintr-o greșeală. Aveam 14 ani, când, din dorința de a descoperi informații despre fenomenul OZN (Obiecte Zburătoare Neidentificate, n.n.), neștiind că n-au nici o legătură OZN-ul cu astronomia, m-am abonat la bibliotecă și am împrumutat cărți de astronomie. Când am ajuns acasă și le-am deschis, nici urmă de OZN-uri. Erau cărți despre planete, stele, eclipse, comete, meteori și a fost scânteia care a făcut de așa natură să devin curios. Mi-am făcut un caiet de notițe și am început să-mi conspectez din fiecare cărticică.

R.: Cum ai ajuns de la teorie la practică?

M.J.: Mi-am făcut câteva schițe despre cum să-mi construiesc o lunetă, pentru că, pe vremea aia, în comerț nu era așa ceva. Primele încercări au fost din lentile de ochelari și un tuberman. „Cerul, o carte pentru toți”, scrisă de Matei Alexescu, era o carte doar pentru construcție de instrumente astronomice: lunete și telescoape. Asta se întâmpla prin 1982-1983. Construindu-mi prima lunetă, descoperirea trece la un alt nivel, de la a citi am ajuns la a vedea, la a observa.

R.: Și la ce te uitai pe cer cu acea lunetă?

M.J.: Luneta o aveam instalată pe un trepied de teodolit și mergeam în spatele blocului și mă uitam cu ea la Lună. E atracție să vezi relieful de pe satelitul nostru natural. Mă uitam la planete, am observat sateliții lui Jupiter, atmosfera lui Jupiter, cu benzi, calota polară de la nordul planetei Marte am văzut-o pentru prima oară, fazele planetei Venus, inelele lui Saturn. Am prins trecerea Cometei Halley, din 1986. Am și acum desenele și notițele pe care le-am făcut atunci. (…) – integral pe verticalonline.ro (preluat cu permisiune).

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet