Hapul lingvistic (31)

Incalificabila comportare încălcînd deontologia de la Secția de Anestezie-Terapie Intensivă a Spitalului „Sfîntul Pantelimon“ din București îmi prilejuiește, pe lîngă fireasca indignare creștinească, și constatarea unor derapaje de exprimare scrisă din partea cuiva care a trecut prin gimnaziu și liceu cam grăbit.

Redau textul postat pe o rețea de socializare:

„Întrebarea e de ce? Cui prodest? Câtă vreme ai – ipotetic – toate paturile din ATI blocate, și ai cazuri cu șanse mai bune de supraviețuire în UPU care nu pot fi transferate, este un gest compasionat să curmi suferința unui bolnav cu șanse minime de supraviețuire ca să faci loc altuia care poate va trăi? Asta s-a întâmplat, dacă asta s-a întâmplat, acolo?“ (cf. Realitatea Plus și https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Tatuatul-lui-Rafila-sustine-ca-medicii-au-dreptul-sa-ucida-Este-un-gest-compasionat-sa-curmi-suferinta-unui-bolnav-cu-sanse-minime-de-supravietuire-ca-sa-faci-loc-altuia-.-DOCTORITELE-DE-LA-PANTELIMON-ARESTATE-MARTURIA-CRIMELOR-AUDIO-191210 ).

Dacă virgula pusă înainte de conjuncția „și“ admit că nu este o eroare dintre cele foarte grave, adjectivul inexistent în DEX „compasionat“ e inacceptabil în română!

Dintr-un elan interogativ obsesiv, autorul își termină al treilea enunț din fragmentul pe care l-am citat cu un semn de întrebare nejustificat stilistic, fiindcă opinia lui s-ar vrea afirmativă. Cea din urmă frază ar părea dubitativă, dacă nu s-ar fi folosit anapoda același semn interogativ din final și n-ar fi conținut o tautologie care face mesajul aproape de neînțeles și-ar fi demnă să intre într-o broșură dedicată greșelilor atipice de limbă română contemporană!

Închei nu corectînd textul, cum am procedat cu alte ocazii, ci, pe măsura gravității contextului în care a fost conceput, răspunzînd avalanșei interogative deraiate atît lingvistic cît și filosofic: eutanasierea unui suferind nu e un gest de compasiune, cum ai gîndit, căci nu dumneata ori șefii dumitale au dat naștere vreunei vieți umane fără voia Creatorului a toate; prin urmare, nimeni n-are dreptul să curme o viață sub vreun pretext oarecare așa cum o fac toți criminalii care vor da socoteală la vremea potrivită dinaintea Dreptului Judecător!

11 gustar 2024

N.B.: Fiind filolog, nu folosesc nejustificata complicare a scrisului în românește cu „â“ median, exceptînd cuvîntul „român“ și derivatele sale, precum și numele proprii scrise cu această literă – de exemplu Brânzaș. Paradigma verbului „a fi“ nu atestă în vorbirea curentă pe „sunt / suntem“ etc.; în plus, „sunt“ nici măcar nu se justifică etimologic! Drept urmare, eu rostesc / scriu sînt / sîntem etc.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet