Basme înfricoșătoare pe care să nu le citim copiilor înainte de culcare

Din multitudinea de basme ale copilăriei există și selecții mai puțin atente care oferă morale îmbrăcate în povești macabre. Ca adulți, le considerăm inofensive. Dar oare și cei mici le percep la fel? În continuare vă prezentăm câteva basme înfricoșătoare pe care ar trebui să le reformulăm înainte de a le lectura copiilor.

Capra cu trei iezi – Ion Creangă

Binecunoscuta poveste a lui Ion Creangă se vrea a fi moralizatoare. Copiii trebuie să asculte de povețele părinților pentru a le fi bine. Numai că, în „Capra cu trei iezi”, este evidențiat și contrariul: ce se întâmplă dacă nu ascultă. Și în acest caz, vedem destul de clar că iezii (copiii) sunt mâncați de lup (mor). Mai mult, mama-capră promovează răzbunarea malefică plătindu-i lupului tot cu moartea, care de data asta e în chinuri cumplite. Martor la arderea lupului în groapa cu jăratec este și iedul cel mic și ascultător care, după asemenea traume horror, va trăi fericit și liniștit alături de mama sa.

Barbă-Albastră – Charles Perrault

Barbă-Albastră se căsătorește cu o tânără frumoasă care nu știe că soțul ei este un criminal odios. Plecând într-o călătorie, acesta îi va lăsa și cheia unei încăperi unde însă îi este interzis să intre. Curiozitatea va învinge însă și așa tânăra soție va descoperi cadavrele celorlalte neveste ale bărbatului ei ucise cu bestialitate. Ea însăși va reuși să scape de furia aducătoare de moarte a soțului cu ajutorul fraților săi ce îl vor ucide pe Barbă-Albastră.  Se spune că în spatele acestui basm (care nu pare să îi liniștească sau să îi adoarmă pe cei mici) stă o poveste reală, a cărui personaj este Gilles de  Rais, un nobil francez a cărui obsesie pentru magia neagră și alchimie a condus la mutilarea și asasinarea mai multor copii și fete tinere.  Gilles a sfârșit ars pe rug pentru crimele comise.

Soacra cu trei nurori – Ion Creangă

Soacra care le muncea pe nurori cât e ziua de lungă și-a găsit nașul în nora cea mică, aceasta din urmă nefiind dispusă la cazne și lucru inutil. Ideea de a scăpa de soacra cea rea este de-a dreptul terifiantă, cele trei nurori lovind-o cu capul de pereți, călcând-o în picioare și înțepându-i limba. La întoarcerea fiilor, femeia nu a mai fost capabilă să le povestească cele petrecute și și-a dat duhul lăsând în urma ei, ce-i drept, trei nurori fericite.  Din nou Creangă dorește să ofere o morală constructivă conform căreia răul cu rău se răsplătește, dar felul în care expune o răzbunare cruntă este mai mult instigator la violență. Nu mai vorbim de un exercițiu de imaginație din episodul chinuirii soacrei.

Cenușăreasa – Frații Grimm

Știm despre poveștile Fraților Grimm că la început erau macabre de-a dreptul, iar mai apoi au fost revizuite și rescrise. Cu toate acestea, se mai păstrează încă elemente ale acelor basme înfricoșătoare și în variantele din prezent. Bineînțeles că povestea Cenușăresei este epică și o iubim indiferent de vârstă, dar varianta originală diferă mult de ecranizările cu care ne-am obișnuit. De pildă, zâna cea bună care folosește magia pentru a transforma bostanul în caleașcă și șoarecii în armăsari, este de fapt un copac miraculos care ascultă durerea fetei și îi oferă ținutele superbe. De asemenea, atunci când se încearcă pantoful de către surorile Cenușăresei, scenele sunt sângeroase deoarece fetele își ciopârțesc practic picioarele pentru a li se potrivi condurul. Morala acestui episod – minciuna are picioare scurte, dar… în plus e dureroasă și mutilează.

Hänsel și Gretel – Frații Grimm

Povestea celor doi copii abandonați în pădure de către tată, din cauza situației conflictuale cu mama acestora (care dorește să scape de ei pentru a reduce consumul de mâncare), este una cu happy end și copiii o iubesc. Poate ar trebui însă puțin schimbată dacă dorim să promovăm și valorile familiale. Faptul că propriul tată este acela care îi lasă pradă animalelor sălbatice în pădure (și asta nu doar o dată) le va crea celor mici un sentiment de nesiguranță, iar istorisirea se va transforma într-un basm înfricoșător ce le va alimenta probabil imaginația negativă.  Scena în care vrăjitoarea arde de vie este iarăși una horror care le va genera celor mici vise nu tocmai plăcute.

Scenele grotești, generatoare de imagini parcă vii, nu au cum să le inducă celor mici un somn odihnitor. De aceea, este recomandat ca, înainte de culcare, basmele alese spre lectură să fie unele vesele, relaxante, liniștitoare.

Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet