Salomeea suntem toți?

Prăznuim, azi, 29 august, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, cel mai mare născut din femeie. Zi de post aspru. Ziua în care Înaintemergătorul Domnului a plecat spre viața veșnică, să fie alături de Hristos, Cel ce trebuia să crească, în timp ce lui i se cuvenea să se micșoreze. Ca îngerul în trup, smerenia lui Ioan e pilduitoare pentru viața sa petrecută în post și rugăciune. La polul opus, Irod, cel ce trăia ilegitim cu femeia fratelui său, Filip.

Dreptul se cuvine să certe pe cel fărădelege, spre îndreptarea celui din urmă. Așa făcea, pe bună dreptate, Ioan cu Irod, motiv pentru care a și fost întemnițat.

Cât despre clipa cu pricina, asemenea și noi, astăzi, de ziua noastră, facem petrecere. Nu e rău să ne veselim și să petrecem, sărbătorind ziua în care ne-am născut, din voia și iubirea Domnului. Dar și petrecerea poate fi cuviincioasă sau dezmățată. Unde sunt femei și băutură, lesne se pierde bărbatul în păcate, dacă e pătimaș. Așa a făcut Irod, să nu-i urmăm pilda! Amețit de băutură, într-o clipă de nebunie, ațâțat de poftă (stârnită de dansul lasciv! interpretat de Salomeea, unealtă în mâna mamei sale ce căuta răzbunarea față de Ioan), promite fetei orice, până la jumătate din regat. O, de nu și-ar fi respectat cuvântul dat! Se temea să îl piardă pe Ioan, dar s-a gândit că e mai bine să țină promisiunea făcută într-o clipă de tulburare a minții sale.

Ioan știa cum va sfârși, iar bietul Irod a ordonat în ziua aceea tăierea cinstitului său cap. Așa sfârșesc drepții ce mustră fărădelegea, indiferent de rangul social al celui ce încalcă poruncile divine, date nouă spre binele nostru vremelnic, dar mai ales veșnic! Mucenici. Vrednici să fim noi să le urmăm pilda și să nu tăcem când Irozii de azi, indiferent de partid, ne calcă în picioare libertatea și propovăduiesc fărădelegea, voind ca păcatul să devină normă, atacând până și nevinovăția copiilor noștri (dorind să le pervertească mintea și sufletul cu spurcăciunea perversiunilor sexuale, prezentate ca alte tipuri acceptabile de relații interumane). Pieriți, satane, din ochii noștri!

Revenind la titlul ales, cum și de ce am fi noi astăzi Salomeea? Oare nu pofta trupească e cea mai des stârnită la petrecerile la care luăm parte? Dacă, până și la Cununie, la petrecerea de după, unii aduc dansatoare sau stripteuze… Sau fac înainte petrecerea burlacilor/burlăcițelor și dezmățul e la el acasă. Salomeea, prezentă în multe (ce păcat!) din cele de față, dansează destrăbălat și astfel, Irodul din noi își pierde cumpătul și promite/făptuiește păcatul. Ioan e decapitat iar și iar, odată ce noi ne debarasăm de rușinea cea bună, sădită în noi de Dumnezeu, cu trupul și mintea ațâțate de poftă și amețite de băutură. Înțeleaptă vorba: ,,La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul.”

Salomeea pozează azi în revistele pentru bărbați, un eufemism pentru pornografie și prostituție. Tot ea, în vremea de acum, câștigă bani mânjiți cu pierderea multor suflete, făcând videochat (a se citi prostituție online). O găsim pe fiica Irodiadei și în cluburi, e animatoare, dansând lasciv pentru a mulțumi ochii hulpavi ai noștri, Irozii veacului acestuia. Pentru bani mulți, Salomeea poate fi damă de companie (?) de lux. Se prostituează, căci e tânără, frumoasă, inteligentă, iar Irod e singur (oare?), chipeș, are un job bine plătit (sau e ditamai managerul?) și își cheltuie, uneori (deseori?), averea cu desfrânatele, asemenea fiului risipitor (curvar, în traducerile mai vechi) din pilda biblică. La diverse evenimente, Salomeea e uneori hostess, responsabilă cu buna dispoziție (?), într-un fel. Mai contează dacă e îmbrăcată sumar? Să își ,,desfete” privirea (sărac în virtuți) Irodul de față.

Își vinde trupul în diferite moduri Salomeea de azi. Nu o găsim însă la colț de stradă, căci ea se vinde de bunăvoie, spre deosebire de sărmanele prostituate ale zilelor noastre, violate, torturate, drogate și forțate de brutele pe care îi numim ,,pești” (a se citi oameni cu chip și purtare de diavol, cărora le dorim pocăință și mântuire) să întrețină relații sexuale cu tot felul de oameni pătimași, contra cost (spre îmbogățirea ,,peștilor”). Fiii risipitori le vor cere acestor femei să facă ce nu ar îndrăzni să solicite soțiilor/prietenelor lor (căci unii sunt căsătoriți), neexistând mizerie la care să nu fie puse la încercare aceste fiice ale Evei. Atât lor, cât și abuzatorilor îmbogățiți de pe urma exploatării lor, dar și pătimașilor ,,clienți” le dorim pocăință și întoarcerea acasă, la Domnul, din cursele vicleanului diavol, ce nu știe decât să fie tatăl minciunii și ucigaș dintru-nceput. Să nu căutăm lumina dorită și fericirea în împărăția întunericului și a poftei!

Tot astăzi, Salomeea trăiește necununată. Nu are nevoie de Biserică, de cununia religioasă și civilă. Ea alege parteneriatul civil (a se citi concubinajul) sau tot felul de denumiri sofisticate pentru viața desfrânată pe care o duce.

Salomeea își găsește aceeași plăcere, trăind cu bărbat sau/și cu femeie. Tot mai des face aceasta, odată cu venirea vremurilor din urmă. E tot mai lipsită de orice bun-simț, decență sau sănătoasă rușine.

Dacă e căsătorită, Salomeea nu se ferește să spurce patul conjugal, culcându-se cu alți bărbați, croiți după modelul lui Irod, atât cel ce a ordonat moartea Sfântului Ioan, cât și tatăl său, ucigaș de mii de prunci nevinovați. Ea sparge casa, desparte soțul de soție, ademenindu-l prin dansul ei lasciv. Irod își pierde iar capul și pleacă de acasă, spre pierzare, asemenea argonauților ascultând glasul sirenelor.

Să nu credeți că textul meu vizează exclusiv femeia, rog a nu cădea în capcana unei acuze de misoginism la adresa autorului. E adevărat că e vai de cea (cel) prin care vine sminteala, dar nici bărbatul nu e absolvit de vină. De ce nu ne-am astupa urechile, încât să nu urmăm chemarea sirenelor spre moarte? De ce nu ne-am acoperi ochii, încât să nu privim pe Salomeea și dansul ei murdar? De ce să nu căutăm să stăm departe de vin și de femeia desfrânată, dacă dorim să ne păstrăm sufletul și trupul neîntinate? Dumnezeu ne-a dat libertate deplină și liber arbitru, peste care nu poate trece nici diavolul, singurul dușman adevărat al omului. Să ne amintim cum cere voie lui Dumnezeu să se atingă de ce avea Iov și de trupul său, nefiindu-i însă îngăduit să facă nimic privind sufletul acestui drept al Vechiului Testament.

Fiica Irodiadei alege patima, nu virtutea. Preferă desfrânarea curăției sau fecioriei. Pentru ea, e de ,,modă veche” să te căsătorești fecioară cu un fecior. Dacă va fi incompatibilă sexual cu soțul? Un mit, o minciună sfruntată, de altfel, această așa-zisă nepotrivire!

Ducând o viață destrăbălată, alături de partenerul ei, cei doi au nevoie de ,,protecție” pentru ca ,,iubirea” (a se citi corect, POFTA) lor să nu rodească prunci. Dacă ,,accidentul” are loc, Irod o duce de mână la doctor (ucigaș ce a uitat Jurământul lui Hipocrate) spre a lepăda pruncul. Tot el face rost de bani să achite crima cu sânge rece. Sau pur și simplu, nerușinatul fuge (sau ca soț, presează femeia să avorteze, neasumându-și responsabilitatea de tată)! Lasă femeia (pe care se presupunea că o iubește sincer) să se descurce singură cu criza de sarcină prin care trece.

Eroi sunt oamenii angrenați în apărarea vieții de la concepție, cei ce sprijină real femeia cu ce are nevoie (spiritual și adeseori, material), încât pruncul să se nască și iubirea mamei să biruie frica lipsei unui viitor pentru cel/cea din pântece. Cinste lor, femei și bărbați ai jertfei de sine, ce împlinesc porunca iubirii de Dumnezeu prin dragostea de aproapele, având credință lucrătoare prin fapte vrednice de ea!

PS: O femeie pe nume Salomeea se revoltase pe un blog de faima negativă a numelui său, din cauza celei de mai sus. Are însă și motiv de bucurie, că avem în sinaxar și pe Sfânta Salomeea mironosița, model de viețuire creștină.

Cât despre Salomeea din episodul cu Irod, să luăm aminte și la cum a trecut din viața aceasta la cea veșnică:

,, (…) După momentul uciderii Sfântului Ioan Botezătorul, Irod a continuat să guverneze până când regele arab Aretas i-a declarat război, dorind să se răzbune pentru necinstea şi batjocura care s-a făcut fiicei lui, cea dintâi soție a lui Irod. Adunând armată, a pornit împotriva lui Irod și l-a înfrânt, trimițându-l în exil alături de Irodiada și de Salomeea, mai întâi în Galia, apoi în Spania.

Într-o iarnă, aflându-se în exil în orașul Ilerda (azi Lleida), Salomeea a vrut să traverseze râul Segre. La un moment dat, mergând ea pe gheaţă, aceasta s-a rupt, iar Salomeea a căzut în apă până la gât. Adunându-se gheața în jurul gâtului, ea încearcă să scape, rotindu-se în apă ca într-un soi de dans, „precum a dansat cândva la curtea lui Irod”, după cum subliniază Sinaxarul. În pofida încercărilor ei disperate de a se salva, gheaţa i-a strâns gâtul foarte tare, încât atârna cu trupul în apă, iar capul îl avea deasupra, pe gheaţă. A rămas așa până când o bucată ascuțită de gheață i-a retezat capul. Apa râului i-a purtat trupul în aval, iar capul i-a fost adus lui Irod și Irodiadei pe o tipsie, precum odată se adusese capul Sfântului Ioan Botezătorul, însă nu tăiat de sabie, ci de gheaţă.

Astfel, pentru păcatul comis, dreapta judecată a lui Dumnezeu a venit asupra lui Irod, a Irodiadei și a Salomeei, chiar în timpul vieții lor pământești, după cum este scris: „Căci toți cei ce ridică sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52).” (doxologia.ro)

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet