17 septembrie 1944: începea bătălia de la Oarba de Mureș, mii de români fiind folosiți pe post de carne de tun

Pe 17 septembrie 1944  începea bătălia de la Oarba de Mureș, un adevărat “Katyn” românesc. Bătălia a durat 20 de zile, până pe 6 octombrie 1944, reprezentând una dintre cele mai dureroase pagini din istoria neamului românesc: 11.000 de români și-au pierdut viețile în asaltul asupra fortificațiilor germane de pe Mureș și de pe dealul Sângeorgiu.

Prin dimensiunea masacrului și atrocitățile văzute în timpul bătăliei prin care s-a încercat forțarea Muresului, puținii supraviețuitori ai acestui carnagiu asemuie bătălia de la Oarba de Mureș, cu un adevarat “Katyn” românesc.

Profesoara Florentina Teacă din Covasna prezintă mărturiile unui asemenea supraviețuitor care a trăit pe viu ororile războiului, covasneanul lt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru, sau nea Ghiță Cojocaru, asa cum este el cunoscut de catre apropiați.

Florentina Teacă: “-Povestiți-ne despre experiența dumneavoastră pe front.”

Sursa: covasna-voinesti.blogspot.ro

Lt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru:

“-În 20 mai 1944 ne-a încorporat. Am fost repartizat la Vânători de Munte. Plutonul nostru era la Săcele, Satu Lung, într-o clădire nouă, cu două dormitoare pentru soldați și o cameră mai mică, pentru gradați. În 23 august 1944, ne-a băgat pe front. N-aveam nici trei luni de instrucție. Erau mulți din Bucovina, băieți săraci. Primeam câteva pachete de tutun și un pachet de foițe de țigară pe lună. Cu ele, făceam schimb cu fumătorii. Aveam un coleg, mare afumător, îmi făcea bocancii, îmi curăța arma, numa’ să-i dau tutunul.Mai întâi am fost la Vâlcele, lângă Sfântu Gheorghe. Apoi la Bod, acolo era un post de radio, îl ocupaseră nemții. I-am scos pe nemți afară, am pus o patrulă de la noi. Ne-a dus apoi spre Târgu Mureș.“

Sursa: covasna-voinesti.blogspot.ro

Florentina Teacă: 

“-Cărțile de istorie vorbesc despre bătălia de la Oarba de Mureș, acolo unde au pierit, în câteva zile, peste 11.000 de militari ai Armatei Române, în lupta pentru eliberarea Transilvaniei. Știu că v-a ajutat Dumnezeu să scăpați teafăr de acolo.”

Sursa: covasna-voinesti.blogspot.ro

Lt. (rtr.) Gheorghe Cojocaru:

“-La Oarba de Mureș a fost prăpăd mare… Era un versant, o pantă mare, în vârf era un platou, pe urmă iar pădure. În două flancuri, două puști mitraliere de nemți, una într-o parte, una în cealaltă parte. În vârful pantei era un soldat, stătea într-o groapă, urmărea și trăgea cu arma. Noi urcam spre creastă, ne lăsa să urcăm, apoi începeau mitralierele. Ne luau din flancuri, trebuia să ne retragem, că ne omora pe toți. Reglau trageri de aruncătoare și noi fugeam pe pantă în jos. Ei cu aruncătoare tot pe noi. Fugeau săracii soldați prin Mureș, prin apă, mulți s-au înecat. A doua zi, la fel. Prima dată trăgea artileria, prin fumul de la artilerie urcam noi. Ne lăsau până urcam pe creastă, ne lua iar, iar fugeam…Două săptămâni. Și câte două atacuri pe zi. Acolo a fost prăpăd…Am scăpat.”

Sursa: covasna-voinesti.blogspot.ro

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.