DESPRE TRĂISTUȚE ȘI MĂIESTRIE
Publicat de ZIUA CULTURAL on
09/ 2024 GH. SEMENIUC
Această relatare este despre trăistuțe: impozante, simpatice, ecologice. Și, totodată, confecționate cu mare suflet. În spatele lor „se ascunde” Anna Deșciuk, o meșteriță talentată din Hliboca, dar și harul său de a crea lucruri splendide cu propriile mâini. Afară de aceasta, ea mai are și o poveste de viață culminantă.
„Puneam copiii la culcat și coseam până la ora 2-3 noaptea”
La cumpărături, la plimbare ori într-o ieșire la iarbă verde — întotdeauna îți este de folos o trăistuță, tolbuță, desagă, geantă (spuneți-i cum vreți). Mai nou, este la modă de a le numi „shoppere”. Asta vine de la cuvântul englezesc „shopping”, ceea ce în traducere înseamnă „cumpărături”. Mai pe scurt, shoper-ul este o geantă destinată cumpărăturilor c-o singură secțiune și mânere de lungime medie, dar care ne poate veni în ajutor în diferite situații de viață.
Ca și orișice lucru, trăistuțele își au „autorul” lor — persoana care depune suflet și silință pentru a le crea. Anna Deșciuk este anume o asemenea meșteriță. Soarta i-a pregătit, de-a lungul timpului, destule încercări. Femeia a fost nevoită să parcurgă drumul Donbas-Hliboca pentru a se salva pe sine și pe copilașii săi.
— Eu m-am născut în regiunea Donețk, dar încă din copilărie ne-am mutat în raionul Hliboca, astfel că cea mai mare parte din viață mi-am petrecut-o anume aici. Aici am învățat, aici m-am căsătorit, aici au văzut lumina zilei copiii mei. În anul 2020, alături de copii m-am întors în regiunea Donețk, mai exact în orașul Sloviansk. Atunci când a început marele război ne aflam în Sloviansk, dar la începutul lui aprilie 2022 am fost nevoiți să ne întoarcem la Hliboca, — împărtășește din cele trăite hliboceanca, originară din Donbas.
De fapt, în clipele de neliniște, cusutul a devenit pentru doamna Anna o metodă de reculegere și de abatere de la ceea ce se întâmpla în jur.
— Adesea, pe timp de furtună sau când se auzeau sunete din poligon, mă prindeau atacuri de panică și, dacă, ziua eram ocupată cu grija față de copii, noaptea trebuia să-mi concetrez atenția la altceva. Atunci mă salva cusutul: puneam copiii la culcat și coseam până la ora 2-3 noaptea, — mărturisește Anna Deșciuk.
Mai întâi au fost trăistuțele, iar mai apoi talismane pentru militari și accesorii de păr.
Protagonista relatării noastră își amintește foarte bine despre prima sa creație. Este vorba despre un shopper cu mărgele, pe care îl poartă cu drag și acum.
— După aceea, am confecționat pentru o prietenă de-a mea o trăistuță cu care mă mândresc extrem de mult. Este vorba despre steagul Donbasului, cusut „în cruciulițe”, schema pentru realizarea căruia am gândit-o de sine stătător. Mai apoi am făcut câteva shoppere pentru acțiuni de caritate și licitații la care s-au colectat bani pentru armată, — povestește Anna.
Actualmente ea lucrează în calitate de manager la compania de instalare a Internetului „Langate”, însă, atunci când are câteva momente de respiro, coase.
— Din copilărie îmi place să creez ceva cu mâinile proprii. Această pasiune am dobândit-o încă din școală. La momentul de față, cusutul reprezintă pentru mine un fel aparte de meditare și mă bucur foarte mult că am oportunitatea să mă ocup cu aceasta, — menționează meșterița.
La început, în palmaresul său creativ se regăseau doar trăistuțe, dar, pe urmă, colecția s-a îmbogățit și cu alte obiecte.
— Mai întâi au fost gentuțele. Apoi, inspirată fiind de pernuțele de levănțică pe care le crează hliboceanul nostru Vadim Rudîi, am început să fac talismane pentru apărătorii noștri. Iar când mi s-au terminat stocurile de pânză, am trecut la confecționarea de clame pentru păr. În continuare am multe idei, multe chestii mi-aș dori să realizez. Sper că v-oi avea posibilitatea să-mi împlinesc toate visele, — spune Anna Deșciuk.
SURSA: REVISTA „MONITORUL BUCOVINEAN”
