Gorjule, Mândrule! Domnul de Rouă
magazincritic.ro
Una dintre nenumăratele legende tainice de pe tărâmul Gorjului de altădată ne dezvăluie cum Domnul de Rouă își avea lăcașul pe vârful munților înalți. Ni s-a păstrat cumva, poate miraculos, și o descriere fizică a acestuia: „avea chipul cel mai ales de pe lume, iar părul îi era de aur, ochii mari şi strălucitori, trupul un amestec de flori şi de miresme”. Am îndrăznit, în gândurile mele, să-l compar cu Făt-Frumos din basmele românilor.
Într-o bună zi, însă dis-de-dimineață, s-a decis să plece la drum lung, deoarece își propusese să ajungă la „cetatea de odihnă, pace și de rugă”, așa cum era denumită Celeiul, despre care într-o altă legendă o să constatăm că și-ar fi luat numele de la zeița Ceres (!). Numai că, era impetuos necesar, chiar vital, pentru Domnul de Rouă să ajungă la poarta acestei cetăți înainte de răsăritul Soarelui.
Din nefericire, deși mai aveau numai un deal de coborât, atât călărețul cât și calul său au fost „sorbiți de razele Soarelui, topindu-se de căldură”. Ajunsă în acest punct, legenda ne oferă două explicații concentrice: pe de-o parte, din călătorul nostru a rămas numai un strop de apă pe iarba fragedă, roua; pe de altă parte, „locul unde s-a sfârșit Domnul de Rouă sub sărutul razelor de foc, i s-a spus Topești”, azi localitate integrată în orașul Tismana din județul Gorj.
PS – simplificând legenda, Domnul de Rouă, în drumul său spre cetatea Celei – o altă localitate care azi o regăsim în arealul orașului Tismana – a fost surprins de razele Soarelui și transformat în rouă, iar locul acela a fost denumit Topești!
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
Vă recomandăm și:
Calendarul zilei | 10 octombrie 1916: Prima bătălie de la Jiu