Egalitate pentru unii în ciuda celorlalți

„Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;

Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.

Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.” (Romani 1, 26-28)

De la crearea lumii și până astăzi, au existat doar bărbați și femei. Fără bărbați care se simt femei captive în trup de bărbat, fără femei care se simt bărbați, deși biologic ele sunt femei.

Știrea de aici dovedește un lucru: corectitudinea politică este cu sens unic. Dacă limbajul tău pare să discrimineze comunitatea LGBTQIA+, atunci vei suporta consecințele. Cum rămâne însă cu libertatea de exprimare? Homosexualitatea nu este înnăscută! Este doar o opțiune a persoanei respective privind viața sa intimă. Fiecare este liber să decidă, dar majoritatea heterosexuală nu poate fi obligată să considere moral un lucru imoral, conform conștiinței acesteia. A nu discrimina nu înseamnă să spui albului negru și negrului alb. E normal să-ți poți exprima liber părerea privind homosexualitatea fără să fi tu însuți discriminat și numit homofob sau exclus dintr-un grup politic. Nu înseamnă că ai aruncat cu pietre într-un membru al comunității respective. Știm doar că poți urî păcatul, dar iubi păcătosul. Dacă acesta dorește, îi poți fi alături pe drumul vindecării de patima sa. Dacă nu, poți să te rogi pentru el și nu e puțin lucru. În plus, sunt destule cazuri de homosexuali reveniți la heterosexualitate. Și aceștia sunt uneori blamați de comunitatea din care făceau cândva parte. De ce? Pentru că, prin exemplul vieții lor, dau cea mai bună dovadă că homosexualitatea e reversibilă.

Revenind la limbaj, de ce e discriminare să numești homosexualitatea păcat (boală sufletească)? În accepțiunea creștină/biblică, așa este. Totodată, așa cum merg lucrurile la nivel înalt, mă aștept să fie cândva legală poligamia, pedofilia și alte lucruri în prezent condamnate de societate în majoritatea ei. Dacă o minoritate câștigă legal dreptul la recunoaștere nu înseamnă că e moral acceptabilă. Am ajuns vremea când legislația și moralitatea au tot mai puține în comun. Legislația e asemenea oamenilor care o fac, bună sau rea, în funcție de bunele moravuri ale celor ce o adoptă și de inima lor. De aici pleacă totul. Moralitatea însă, raportată la valorile lăsate omului de Dumnezeu, nu suferă schimbare în veac. Un lucru imoral acum mii de ani rămâne așa și în prezent și în viitorul îndepărtat, chiar dacă, între timp, omenirea l-a făcut legal acceptabil. Dacă însă dreptul ajunge să legifereze fărădelegea, atunci declinul societății e doar o chestiune de timp. Fărădelegea a prăbușit imperii și o va face și cu societatea actuală, dacă va continua pe drumul inversării valorilor și va numi imoralul moral și perversiunea doar o altă opțiune viabilă la ceea ce socotim normal de secole.

Pe acest drum, aparent fără întoarcere, va ajunge majoritatea să fie discriminată de diverse minorități, tocmai în numele nediscriminării. Am văzut doar ce s-a întâmplat cu prilejul Referendumului pentru căsătorie/familie din 2018. Coaliția pentru Familie și membrii săi au fost demonizați în fel și chip de apărătorii nediscriminării. Eu însumi am fost acuzat că discriminez. (Apropo, iubirea nu se votează, dar nu de iubire era vorba în acea initiativă cetățenească fără precedent, iar definiția iubirii nu cunoaște opțiuni multiple, în funcție de cine o definește!) Pe cine? Nu mi-e clar. Se dorea doar clarificarea definiției termenului de soți raportat la căsătorie. Dacă aceasta e discriminare, atunci e cel mai bun argument că rațiunea noastră este pervertită, încât nu mai putem vedea albul ca alb și negrul ca negru.

Dacă oamenii vor ajunge să eticheteze greșit unele lucruri din societate e începutul sfârșitului. Libertatea de exprimare va fi jertfită pe altarul corectitudinii politice. Libertatea religioasă va fi doar un deziderat greu de atins. Poliția gândirii nu va lua ostatici, în timp ce cuvântul sănătos va fi obiect de infracțiune, iar ,,nebuni” vor fi toți cei ce vor înota împotriva curentului. Depinde doar de noi cât de repede sau de târziu vor veni acele vremuri de prigoană! Depinde DOAR de măsura iubirii noastre de aproapele…

10.02.2021

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.