Cum s-a transformat sănătatea mamei în calul troian al lobby-ului avortului
culturavietii.ro
22/10/2024
Mortalitatea maternă a fost pe drept cuvânt descrisă ca o „rușine internațională”, însă cel puțin la fel de rușinoasă este strategia grupurilor pro-avort de a confisca această problemă pentru a-și promova propria agendă. De altfel, lobby-ul pro-avort are o istorie lungă de exploatare a suferințelor femeilor, deși pretinde că acționează în interesul acestora.
Mortalitatea maternă a fost pe drept cuvânt descrisă ca o „rușine internațională”, însă cel puțin la fel de rușinoasă este strategia grupurilor pro-avort de a confisca această problemă pentru a-și promova propria agenda pretutindeni în lume.
Lobby-ul pro-avort are o istorie lungă de exploatare a suferințelor femeilor, deși pretinde că acționează în interesul acestora. Noi, cei care susținem cauza vieții, suntem deja familiarizați cu acest fenomen, când vine vorba despre avort și viol, de exemplu. Avortul e trâmbițat ca fiind răspunsul plin de compasiune la viol, de parcă invazia în intimitate din partea unui medic anonim sau administrarea de pastile care cauzează hemoragii și dureri atroce ar fi în stare să vindece sufletește femeia în urma unui act brutal și traumatizant care o va urmări toată viața.
Fiecare medic care face avorturi știe că majoritatea covârșitoare a acestora au drept cauză diverse motive economice și sociale, iar lobby-ul pro-avort rămâne ferm în convingerea sa că avortul trebuie să fie permis „la cerere și fără explicații”, însă se folosește de victimele violului ca de un paravan emoțional pentru a-și masca dezgustătoarea agendă politică și ideologică.
Avortul nu are nimic în comun cu salvarea vieții femeilor
Același lucru este adevărat și atunci când vorbim despre mortalitatea maternă. Se continuă prezentarea avortului sub masca preocupării pentru sănătatea femeii, începând cu marșurile pro-avort sub sloganul „Marș pentru viața femeii” până la replicile încărcate de emoție care li se strigă în față participanților la marșurile pro-viață: „Drept la viață, ce minciună! Puțin vă pasă de moartea femeilor!” Cele mai recente eforturi propagandistice ale organizației Marie Stopes International în domeniul avortului și contracepției stau sub semnul unei etichete cu aparență de foarte multă compasiune: „Să facem ca femeile să conteze”.
Însă avortul nu are nimic în comun cu salvarea vieții femeilor. Încă din 1992, un grup de obstetricieni și ginecologi de frunte ai Irlandei a semnat o scrisoare în care se spunea:
„Afirmăm că nu există circumstanțe medicale care să justifice avortul, adică nu sunt circumstanțe în care să fie nevoie de întreruperea vieții copilului nenăscut pentru a fi salvată viața femeii.”
În mod relevant, așa cum am subliniat deja și nu mă pot abține să nu repet, țări precum Irlanda și Malta, unde avortul e interzis (materialul datează dinaintea referendumului irlandez care a legiferat avortul la cerere, n.tr.), au unele din cele mai scăzute rate de mortalitate maternă din lume.
Discuția despre „avortul sigur” induce în eroare
Devine tot mai greu să justifici avortul ca fiind necesar pentru a salva viața mamei, iar pe de altă parte avortul în sine este cel care duce uneori la moartea femeii. Acest argument al „avortului provocat” (efectuat în afara unităților spitalicești, n.tr.) este fluturat agresiv în toată lumea pentru a promova avortul. Chiar agenția americană pentru dezvoltare internațională, USAID, folosește acest argument al avortului provocat ca primă justificare a susținerii și finanțării avortului, pretinzând că avortul provocat în afara sistemului medical reprezintă o cauză semnificativă a deceselor materne.
Organizații internaționale, printre care Organizația Mondială a Sănătății enumeră „avortul cu risc/provocat” printre cauzele majore ale decesului matern după hemoragie și infecții, însă categoria aceasta derutează din mai multe motive.
În primul rând, această categorie include decesele ca rezultat al avortului spontan sau pierderii de sarcină și oferă o imagine distorsionată asupra numărului femeilor care mor ca urmare a avortului provocat.
Toate avorturile sunt riscante
În al doilea rând, trebuie reținut că poate fi extrem de dificil chiar pentru un medic experimentat să determine dacă complicațiile de care suferă o femeie în primul trimestru de sarcină și care-i amenință viața au survenit ca urmare a pierderii sarcinii sau a avortului. Simptomele sunt atât de asemănătoare încât un grup online pro-avort li se adresează astfel femeilor care suferă de complicații:
„Dacă trăiți undeva unde provocarea unui avort este considerată infracțiune și nu aveți încredere în niciun medic, puteți avea totuși acces la îngrijire medicală. Nu este nevoie să precizați personalului medical că ați încercat să vă provocați un avort; le puteți spune că ați avut un avort spontan… Simptomele sunt exact aceleași iar medicul nu va putea constata sau analiza alte dovezi ale unui avort.”
În al treilea rând, trebuie să observăm de câte ori se folosește cuvântul „riscant”. Orice procedură medicală care presupune întreruperea uneia sau ambelor vieți implicate este prin definiție riscantă sau nesigură, la fel de nesigură dacă se întâmplă în Nairobi sau în New York. Lobby-ul pro-avort a reușit foarte bine să creeze o falsă asociere între avortul „sigur” și cel „legal” (o replică preferată a politicienilor pro-avort este că avortul ar trebui să fie „sigur, legal și rar”), implicația fiind că dacă avortul ar fi dezincriminat în fiecare țară a lumii, decesele materne în urma avortului ar fi practic eliminate.
„E ridicol să vorbești despre avorturi sigure”
Orice procedură medicală implică un nivel de risc, iar avortul, fie el legal sau nu, nu face excepție. 8,2% din decesele materne în țările dezvoltate (în care avortul e în general legal) sunt rezultatul complicațiilor de la avort; în India, unde avortul este legal, rata mortalității din cauza avortului este de circa 16% dintre toate decesele materne.
Africa de Sud, care a avut liber la avortul la cerere timp de ani de zile, a fost martora unei creșteri de patru ori a mortalității materne de când o organizație pro-avort britanică a deschis clinici în acea țară. După cum a comentat Peter Smith de la SPUC (Societatea pentru protejarea copiilor nenăscuți) din Marea Britanie:
„Este ridicol să auzi guvernul că vorbește despre avorturi sigure în situații în care nu există igienă, acces la transfuzii de sânge și capacitate de rezolvare a cazurilor de urgență. Clinicile care funcționează în mahalale, cartiere mărginașe și la marginea drumului vor face rău sau vor ucide atât femeile cât și copiii.”
Promovarea avortului le poate fi fatală femeilor
Femeile din Marea Britanie și din Africa de Sud au acces la avort în mod legal, însă în cele din urmă, o femeie care trece prin complicații de la avort în Marea Britanie poate primi ajutor în situații de urgență în decurs de câteva minute, pe când o femeie dintr-o așezare izolată din Africa de Sud nu are această posibilitate.
Dacă lobby-ul pro-avort dorește să evidențieze riscurile cu care se confruntă femeile care sunt supuse unor proceduri de avort nesigure, răspunsul logic ar fi declanșarea unei campanii împotriva unei proceduri medicale inutile și și a depune în schimb eforturi pentru a oferi femeilor asistența de care au nevoie atunci când se confruntă cu sarcini dificile.
Însă promovarea avortului le poate fi fatală femeilor într-un mod mult mai subtil și indirect. Donna Harrison, președintele Asociației Americane a obstetricienilor și ginecologilor pro-viață a scris următoarele:
„Pe lângă efectele directe ale avortului provocat asupra femeilor, mai este și acea periculoasă deturnare a resurselor financiare de la intervențiile despre care se știe că reduc mortalitatea maternă, cum sunt asistența calificată la naștere, antibioticele, băncile de sânge și uterotonicele. Avortul, fie el spontan sau indus, este responsabil de circa 5% din cazurile de mortalitate maternă.
Este inacceptabil din punct de vedere științific, medical și moral să deturnezi resurse de la intervenții despre care se știe că reduc mortalitatea maternă și să le direcționezi spre servicii de furnizare de avort, deghizate sub umbrela ‘reducerii numărului de avorturi nesigure’. O cale mai bună de a adresa dimensiunea de drepturi ale omului pe care o prezintă mortalitatea maternă ar fi furnizarea de resurse pentru a trata cauzele a 90% din mortalitatea maternă.”
Ipocrizia lobby-ului pro-avort
Mi s-a părut dintotdeauna lipsit de logică atunci când anumiți seculariști îi acuză pe credincioși că sunt niște fundamentaliști orbiți de doctrină sau dogme – sau orice alt cuvânt li se pare că sună mai sinistru – când e foarte posibil ca ei să fie cei orbiți de ideologia lor seculară. Cu siguranță nu poate să existe un fundamentalism politic mai mare decât acela care pune o ideologie mai presus de siguranța femeilor pe care pretinde că dorește să le protejeze.
În lucrarea lor Safe Passages: Pro-Life Response to the Tragedy of Maternal Deaths [Tranziție sigură: răspunsul pro-viață la tragedia deceselor materne ], medicii George Mulcaire-Jones și Robert Scanlon expun cu o imbatabilă elocvență ipocrizia lobby-ului pro-avort:
„Prăpastia între satele Africii și orașele de talia Genevei, Stockholmului, Londrei sau Washington DC se menține. Este prăpastia care reprezintă distanța între o femeie care moare într-o colibă lipsită de igienă, apă curentă și speranță – și birourile capitonate în care se făuresc strategii și se stabilesc priorități. Vaste resurse care ar fi trebuit direcționate spre finanțarea îmbunătățirilor în domeniul asistenței medicale se duc în direcții cu totul diferite – adică înspre așa-zisa ‘sănătate a reproducerii’.
Decât să se concentreze pe cauzele și soluțiile reale de rezolvare a mortalității materne, organizația Safe Motherhood (Maternitate sigură) s-a lăsat antrenată în agenda ‘drepturilor reproducerii’, care scoate în evidență mai degrabă accesul la contracepție și promovează avortul.”
„O femeie care moare în urma hemoragiei postpartum nu poate fi salvată de un contraceptiv sau de o regulă de sănătate a reproducerii. Un nou-născut asfixiat nu poate fi resuscitat de intenția eșuată de a preveni conceperea sa.”
O vor face, totuși?
Obsesia Vestului de a impune restului lumii propria sa viziune asupra sexualității nu cere doar prețul vieților celor nenăscuți, ci pretinde și prețul vieții femeilor, plătit prin indiferență.
Argumentul pro-avort cel mai disperat – „o vor face totuși, orice-ar fi” – este ilogic și insultător la adresa femeilor; el rămâne totuși un argument foarte obișnuit în orice dezbatere cu privire la sexualitate. Dar dacă nu ar pleca de la ideologia Vestului asupra sexualității umane, am fi cu adevărat atât de defetiști? Atât de lași?
Cam 10% din adolescenții de 15-16 ani își vor face singuri rău, însă ar fi culmea iresponsabilității să încercăm a preveni aceasta învățându-i cum să se vatăme într-un mod „cât mai lipsit de risc”. Nu vei auzi guvernul să spună: „O, ce păcat că adolescenții depresivi își fac rău, însă nu vrem să ne amestecăm în alegerile lor, e o bătălie pierdută de pe-acum. Vor găsi oricum o cale s-o facă.” Răspunsul corect ar fi prevenția.
Soluții etice pentru a face nașterea de copii mai sigură
Diferența aici este că avortul nu e văzut ca o problemă; e mai degrabă considerat o oportunitate.
Nașterea de copii poate deveni sigură dacă se adoptă o serie de soluții etice. Nimeni nu ar avea o problemă dacă s-ar îmbunătăți accesul la intervenții salvatoare, precum monitorizarea prenatală, moașe bine pregătite, operația cezariană, transfuzia de sânge (și posibilitatea de a depozita sânge în condiții de siguranță), igienă și antibiotice.
Nu există nici un motiv pentru continuarea acestei uriașe bătălii ideologici care se duce peste cadavrele femeilor și ale copiilor lor.
Traducere și adaptare după Societatea pentru Protecția Copiilor Nenăscuți – Marea Britanie.
Sursa: www.culturavietii.ro
Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo