Meşterul

de Nicolae Labiş – 1956 – în Primele Iubiri

Meşter valah, azi nume de fântână,
Crescut din lutul ce l-ai plămădit
În sprintenă zidire cu trei turle
Şi ie dantelată de granit,
Din cântece pierdute până astăzi
Şi din puterea visului vânjos
Ai închegat, cu palme bătucite,
Minunea de la Argeş mai în jos.

Un om bărbos ţinea o floare albă
În aspre palme, mângâind-o blând…
Căzut în iarbă şi secat de vlagă,
O doină tristă îngâna în gând.
Priveai. Şi-un dor tulburător te-ncinse
Lui să-i închini nemaivăzut altar,
Să stea pe plaiul aspru, precum floarea
În palme bătucite de plugar.

Visai să vezi sub bolţile rotunde
Şi-n fumul pâlpâit de lumânări,
Pe lemnul zugrăvit cu lut şi soare
Chipul pălmaşilor acestei ţări.
Înfrigurat de-un singur gând, smulgându-ţi
Ca zdrenţe vii părerile de rău
Tu ţi-ai strivit sub talpa mănăstirii
Inima ta, tot ce-ai avut al tău.

Dar ţi-ai simţit-o renăscând cu larmă
În dangătul de clopot, presimţit
Al veacurilor multe, viitoare,
Tu, prometeu român, purtând alt mit
Când ridicat pe cea mai înaltă turlă,
Cu glas profetic, domnului despot,
De-ai să mai poţi la fel minune
I-ai dat răspunsul răzvrătit: – Mai pot!

Orbind cu pirozeaua de pe cuşmă,
Şi îndreptând hangerul de la gât,
Domnul ţintea profilul pietrei, fraged,
Cu ochi pizmuitor şi mohorât.
El jinduia numai a lui să fie
Tot ce-ai putut, plătind din tine, da,
Ca piatra de pe frunte să-i lucească
Rugul unic suit pe jertfa ta.

Când schelele curmate se surpară
Păreai atât de neînvins sub nor,
Încât cu slabe aripi de şindrilă
Ai fi putut spre alte zări să zbori.
Dar dragostea pământului şi-a ţării
Te-a prăvălit pe câmpul fumuriu,
Ca să ţâşneşti în veci de veci, fântână,
De jertfă şi de cântec pururi viu.

S-a destrămat sub piatră-n mănăstire
Cel ce demult a poruncit ca domn.
Fântâna curge-n brazde şi-n ulcioare,
Fără odihnă,
                                     fără uitare,
                                                                     fără somn. (www.poezii.md)

Vă recomandăm și: Sergiu Ciocârlan – Vrăjmașii neîmpăcați ai Bisericii.

Despre autor:

Sergiu Ciocârlan s-a născut în 1979 la Brăila. Este profesor de Limba și Literatura română. În 2011 obține titlul de doctor în filologie cu teza Sensul tradiției în proza lui Ioan Slavici, Facultatea de Litere, Universitatea București (Conducător științific: Prof. univ. dr. Mircea Anghelescu). Are articole publicate în Cuvântul, Luceafărul, Lumea credinței, Ortodoxia, Tabor, Tribuna. De asemenea, a publicat articole de specialitate în volumele Studii de literatură română și comparată, București, Ed. Universității, 2009, și Cercetări și studii.

Este scriitor și filosof, creștin trăitor care vede lumea și creația literară universală prin prisma Ortodoxiei. Personajele sale sunt pline de aspirații nobile, tinere, răzbătătoare și hotărîte, decomplexate.
„Cum ne-o spune și Sergiu Ciocârlan, nu blamând și vituperând împotriva unor cărți ce ni se par străine de Ortodoxie vom putea afla calea, ci mai degrabă deosebind cu calm adevărul de minciună, lămurindu-ne pe noi înșine, astfel încât Dumnezeu să Se poată reflecta în chipul nostru limpezit și să Se arate astfel și altora.” (Costion Nicolescu)
https://www.agaton.ro/autor/1079/sergiu-ciocarlan
https://www.librariasophia.ro/autor-Ciocarlan-Sergiu-sa-5429.html

(P) Descarcă oferte (www.agaton.ro):
Oferta cărți PDF (alfabetic)
Oferte XLS (pe categorii): Cărți / Ob. bis.
Oferta Editurii Agaton: XLS

Vă recomandăm spre lectură și revista ortodoxă ,,Porunca iubirii“.

Editura Agaton – de la suflet la suflet!