(+) 11 iulie 1957 – Protopopul Ioan Duma, un stâlp al Bisericii doborât de comunişti

Ioan Duma s-a născut la 30 martie 1884, în comuna Boian, judeţul Târnava Mică, fiind unul dintre cei 14 copii ai plugarului Vasile Duma şi Rafilei. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi în Saroşul unguresc, în limba maghiară. Între anii 1889-1903, urmează liceul la Blaj, iar între 1903-1909, la Sibiu a urmat cursurile Academiei Teologice, terminând ca şef de promoţie. Studiile teologice şi le-a terminat la Bucureşti, unde, în paralel, a urmat Facultatea de Litere şi Filozofie. Apoi, obţinând o bursă, a studiat la Universitatea din Budapesta, la Colegiul Eötvös – absolvind facultatea aici. Pentru a se întreţine, a publicat o serie de articole de critică literară.

Această activitate publicistică avea să-l pună în legătură cu mişcarea progresistă din capitala ungară, ajungând să militeze pentru ţinerea de conferinţe despre înţelegerea române-maghiare. În 1912, s-a căsătorit cu Elena Stanca, fiica protopopului Avram Stanca din Petroşani. A devenit preot paroh alături de socrul său, la Petroşani. La 16 iunie 1926 a fost numit protopop de Valea Jiului, iar la 9 iunie 1936 primeşte rangul de iconom stavrofor¹.

Ca preot în Petroşani, încă din 1912 a activat pe terenurile cultural, social, şcolar şi economic, cât şi la momentul de la 1 decembrie 1918. A contribuit la înfiinţarea filialei băncii “Ardeleana” la Petroşani, a susţinut o serie de conferinţe culturale, a organizat şcoli de gospodărie şi şcoli de adulţi pentru alfabetizare. A înfiinţat coruri şi reuniuni de binefacere, care au ajutat pe cei săraci cu bani, alimente şi îmbrăcăminte. La aceasta s-a alăturat familia sa, soţia şi copiii săi, care erau ,,mamă şi fraţi ai tuturor oropsiţilor”².

Pe plan bisericesc a participat la şedinţele Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului, în calitate de protopop de Petroşani şi raportor al Comisiunii Bisericeşti. Aşa de pildă a participat între 17-19 mai 1936 la sesiunea anuală a Adunării eparhiale, unde a prezentat un raport cu starea bisericească a Eparhiei Sibiului, remarcând “desfăşurarea unui curent nou” în activitatea pastoral-misionară a Bisericii Ortodoxe, referindu-se la ridicarea multor biserici şi catedrale, apariţia unor cărţi de cult şi teologice, reîntoarcerea la Ortodoxie a unor greco-catolici din Valea Lungă, activitatea pe planul învăţământului teologic, mărturisirea şi cuminecarea credincioşilor, starea personalului şi chestiuni disciplinare³. Pe plan local a organizat conferinţele preoţeşti lunare, unde cu toţi preoţii din protopopiatul Petroşani aborda diferitele probleme religioase de pastoraţie, metodele de pastoraţie mai eficace pentru această regiune, mai ales că aici se dezvoltau propaganda sectară şi îşi făceau loc tot mai mult curente ca: socialismul, comunismul sau anarhismul. Aşa de pildă avem cazul conferinţei preoţeşti organizată de părintele Duma, în data de 24 septembrie 1936, la oficiul protopopesc, pentru ca la 19 noiembrie, la şcoala primară din Aninoasa, să întrunească conferinţa catehetică cu preoţii şi învăţătorii din localitate⁴.

De asemenea, tot în calitatea sa de protopop, a patronat cercurile religioase organizate în diferite parohii de preoţii din protopopiatul Jiu în scopul găsirii metodelor cele mai eficiente de pastoraţie şi a prezidat examenele de religie ţinute de elevii din şcolile din Valea Jiului, cum au fot cele din mai-iunie 1942, unde elevii merituoşi au primit ca premii cărţi în valoare de câteva mii lei⁵.

După 1919, în calitate de deputat, a militat pentru românizarea conducerii Societăţii miniere Petroşani şi pentru organizarea minerilor într-un sindicat naţional, separat de cel internaţionalist, unde maghiarii încă aveau influenţă⁶.

De la înfiinţarea filialei Astra în Valea Jiului şi până la contopirea ei cu Fundaţia Regală a fost vicepreşedinte şi preşedinte al acesteia. A fost vicepreşedinte al “Ligii Antirevizioniste Române”, filiala Petroşani, organizaţie culturală înfiinţată în 1933 care avea ca scop contracararea tendinţelor şovine ale Ungariei hothyste, prin apariţii editoriale şi ţinerea de conferinţe şi manifestări⁷.

Deşi nu a făcut politică, a fost singurul deputat al României Mari de la 1919, care a candidat ca independent, devenind astfel unul dintre cei mai reprezentativi oameni din Valea Jiului. Pentru aceasta şi pentru poziţia de protopop ortodox al tractului Petroşani pe care o ocupa, părintele Duma a fost curtat să intre în lupta politică de diferiţi politicieni ca: Grigore Iunian, dr. Nicolae Lupu, Octavian Goga, D. R. Ioaniţescu. Ulterior, Gheorghe Tătărăscu avea să-i propună intrarea în PNL, însă va refuza şi datorită opoziţiei pe care o manifesta preotul unit dr. R. Miocu, şeful organizaţiei liberale Petroşani şi primarul oraşului. Totuşi, la insistenţele mai multor colegi de facultate, în 1926, va adera la organizaţia din Bucureşti, după care la puţin timp avea să-şi dea demisia, dorind “să muncesc pe terenurile bisericesc, cultural şi social-caritativ”, după cum mărturisea într-o declaraţie, din 17 iunie 1949, dată în ancheta Securităţii⁸.

Atentat cu bombă asupra protopopului

În timpul guvernării naţional-legionare, protopopul Ioan Duma nu a participat în nici un fel la politica adoptată de noua ordine, după cum susţinea în declaraţia amintită mai sus şi cum avea să se confirme în ancheta efectuată de Securitate: “Servicii speciale nu le-am făcut [legionarilor, n.n.], nici predici. Totdeauna am căutat să nu amestec chestiile politice sau de altă natură cu doctrina religioasă”. (…) – continuarea pe fericiticeiprigoniti.net, un proiect pe care vi-l recomandăm.

(…) La 11 iulie 1957, doborât de o boală ce a fost agravată foarte mult de regimul de detenţie, din timpul anchetelor, a trecut la cele veşnice³⁴.

• Adrian Nicolae Petcu – Revista Rost nr. 31, septembrie 2005, p. 55-60)

1 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 147; cf. Cicerone Ionițoiu, Cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului, vol. 1, Hrisovul, 1995, p. 321; Vasile Manea, Preoți ortodocși în închisorile comuniste, Patmos, 2001, p. 101-102.

2 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 147.

3 „Telegraful Român“, an LXXXIV, 24 mai 1936, p. 2-3.

4 Ibidem, nr. 52, 19 decembrie 1936, p. 2.

5 Ibidem, an XC, nr. 25, 21 iunie 1942, p. 4.

6 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 147v.

7 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 1, f. 12-13; vol. 3, f. 161v; AMJDIM, fond Penal, dosar 118.165, vol. 2, f. 118-120; Calendarul Ligii Antirevizioniste Române, Secția Ardeal, pe anul 1936, Editura LAR, Comitetul Regional pentru Transilvania, Cluj, p. 52.

8 ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 3, f. 147v, 161. (…)

34 Ibidem. Conform lucrării lui Cicerone Ionițoiu, Cartea…, loc. cit. părintele nostru ar fi slăbit 30 de kg în timpul detenției, „încât era de nerecunoscut“.

Bibliografie:

Izvoare inedite: ACNSAS, fond Penal, dosar 688, vol. 1, 3; AMJDIM, fond Penal, dosar 118.165, vol. 2;

Lucrări generale: ***Calendarul Ligii Antirevizioniste Române, Secţia Ardeal, pe anul 1936, Editura LAR, Comitetul Regional pentru Transilvania, Cluj; “Deşteaptă-te, române! Organ de luptă naţională”, an II, nr. 5-6, septembrie-noiembrie 1988, Paris; IONIţOIU, Cicerone, Cartea de aur a rezistenţei româneşti împotriva comunismului, vol. 1, Hrisovul, 1995; MANEA, Vasile, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, ed. a II-a, Patmos, 2001; “Telegraful Român”, an LXXXIV, 24 mai şi 19 decembrie 1936; an XC nr. 25, 21 iunie 1942.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează