Toamnă

Mi-e dor de toamna lui Verlaine

o toamnă-alta ca a noastră

cu îndoite inimi

şi ram de arin

cu asfinţit de sori

şi melancolii.

Mi-e dor de toamna lui Verlaine

cu frunze ruginind pământul

cu glas cuminte de arhangheli.

Mi-e dor de cântul lui de toamnă

ce-a-nsufleţit făpturi de brumă

făpturi ce azi

şi-ntotdeauna

vor cerne timpul…

ca şi ieri.

E toamna lui și toamna noastră

cu care ne purtăm de mână,

vorbind încet

să nu ne-audă,

nicicând,

înveșnicita iarnă.

---

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa. Contactați-ne oricând. Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

---

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!