Cazul – Fedotova și alții VS. Rusia

Ieri, 17.01.2023, a apărut în spațiul public hotărârea definitivă a CEDO pronunțată în cazul Fedotova și alții împotriva Rusiei, hotărâre prin care Federația Rusă a fost condamnată pe motiv că a refuzat cererea unor cupluri de același sex de a se căsători în mod legal.

Subliniem faptul că cererile de căsătorie le-au fost respinse în baza dreptului rus care definește căsătoria ca fiind „o uniune conjugală liber consimțită între un bărbat și o femeie”. Autoritățile ruse au decis că, întrucât cuplurile formate de reclamanți nu sunt alcătuite din „un bărbat și o femeie”, cererile lor de căsătorie nu pot fi procesate. 

Federația Rusă a fost chemată în fața Curții CEDO pentru nerespectare dreptului la viață privată și familie, drepturi consfințite prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și pentru încălcarea art. 14 privind interzicerea discriminării.

Potrivit Hotărârii publicate ieri pe site-ul CEDO, Curtea a respins argumentele de apărare formulate de autorităţile ruse, care vizau:

• protejarea valorilor familiei tradiţionale;
• protejarea minorilor în faţa promovării homosexualităţii;
• precum și cele ce țin de respectul pentru opiniile și sentimentele majorităţii ruse faţă de recunoaşterea cuplurilor de acelaşi sex.

CEDO susține că protecţia juridică a cuplurilor homosexuale nu aduce niciun prejudiciu familiilor constituite în formă tradiţională, nici nu le compromite viitorul sau integritatea şi că ar fi „incompatibil cu valorile subiacente ale Convenţiei ca un grup minoritar să nu-şi poată exercita drepturile decât cu condiţia ca majoritatea să le accepte”.

De altfel, Curtea de la Strasbourg susține că democrația nu înseamnă că opiniile majorității trebuie întotdeauna să prevaleze, ci că democrația implică de fapt un echilibru care le sigură indivizilor minorităților un tratament drept și care să evite orice abuz din partea unei poziții dominante.

Curtea punctează observații similare cu cele din cazuri precum Oliari și alții, Orlandi și alții contra Italiei, și confirmă că, în conformitate cu obligațiile lor pozitive (adică „de a face ceva” pentru protejarea unui drept) în temeiul articolului 8 din Convenție, statele membre sunt obligate să ofere cuplurilor de același sex  un cadru juridic care să le permită o recunoaștere și o protecție adecvată a relației lor de cuplu. Totuși, asta nu se interpretează ca impunând o obligație pozitivă statelor părți de a pune căsătoria la dispoziția cuplurilor de același sex, însă poate viza o altă formă de parteneriat civil. Este de competența statelor contractante să decidă asupra măsurilor necesare pentru a garanta tuturor persoanelor aflate în „jurisdicția” lor drepturile conferite prin Convenție, iar Curtea însăși nu stabilește regimul juridic care trebuie acordat cuplurilor de același sex.

CEDO concluzionează că Rusia nu și-a respectat obligația pozitivă de a garanta dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și de familie, iar drept urmare, se face vinovată de încălcarea articolului 8 din Convenție.  Asta presupune că Rusia ar trebui să îşi modifice legislaţia, în sensul armonizării acesteia cu prevederile Convenţiei.

Întrebarea care se ridică în ceea ce ne privește: această hotărâre produce efecte directe și față de România?

Deși în presa din România știrile majoritare sunt în sensul că România va trebui să se conformeze celor statuate de Curte în acest caz, această hotărâre nu produce efecte juridice directe față de statul român.

Conform prevederilor Convenției, hotărârile pronunțate de Curtea de la Strasbourg angajează doar părțile aflate în proces; astfel, în acest caz, această hotărâre vizează în mod direct Federația Rusă, ca pârâtă în cauză.

Cu toate acestea, prezenta hotărâre constituie un precedent pentru cele 23 de plângeri formulate la CEDO împotriva României pe situații similare care, cel mai probabil, ar urma să fie soluționate în aceeași notă.

Ce este de făcut?

Să ne rugăm și să acționăm; să elaborăm argumente juridice mai puternice și mai convingătoare în dosarele care sunt pe rolul Curții și care vizează România, atât prin intervenții din partea organizațiilor civice și profesionale din România, cât și din partea celor care reprezintă oficial statul român în fața Curții.

În acest sens, Oficiul Creștin pentru Drepturi și Libertăți va formula și va depune în dosarele în cauză așa-zisele amicus curiae, respectiv cereri de intervenție cu argumente juridice în favoarea valorilor și principiilor moral-creștine.

O.C.D.L., Timișoara, 18.01.2023 (ocdl.ro)

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo