Zbor de anotimp
Pictura unui elev al CTGGM Tg-Jiu
Am cules primăvara cu mâinile-amândouă,
ca pe o floare ce se desprinde greu.
Avea-n privire plângere și rouă,
de jalea cântecului meu.
Era un cântec despre anotimpuri –
cum li se toarce lâna vârstei lor.
Și ea, mezină între ele, știa că lor le e mai greu.
Că vara-și poart-arșița-n plete
și roșul greu de asfințit,
că toamna-și pierde arămiul,
în viscolul dezlănțuit,
că iarna stă în nemișcare,
în valsul fulgilor tăcuți,
de ger, de chiciura și zarea,
tot albe, până la apus.
Ea, singura surată,
mai tânără ca toate,
se prinde verde-n cântul albastrului deschis,
se-ncinge-n flori, miresme și puf de mâțișori
și-n seri cu lună plină ajunge pân’ la nori.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ