Nuferi

În dor și-n frunze

nuferi se ascund

cu trupuri nevăzute.

Sunt și nu –

deschiși spre soarele de sus

și-un soare-n apă

minuscul spre apus,

când nuferi se închid.

Și poate se desprind

în noapte tainic

s-atingă argintul lunii,

căzut peste tăcerea nopții,

peste ape.

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo