Veșnicia din mine

Mor. Puțin cîte puțin. Dar nu din cauza trecerii timpului. Nu, c-ăsta ne omoară oricum pe toți! Eu mor din alte cauze. Cît se poate de omenești. O zi de aș trăi, nu aș fi fără păcat.

Cînd Dumnezeu mi-a dat suflet, în pîntecele mamei mele, la concepție, a picurat în mine un strop de veșnicie. Acea veșnicie din mine moare, strop cu strop, în fiece zi.

De ce oare nu-s capabil să o conserv, să o fac să crească, să dospească precum un cozonac? Să devină atît de mare cît să nu mă mai încapă, ci să iasă din mine, ca lava țîșnind din vulcan? Să cuprindă tot și toate? Dar nu spre moarte, ca ucigașa lavă, ci spre viață. Spre a pune în ceilalți atîta veșnicie cît să ne găsim cu toții, după moarte, în rai.

Ce păcat că dăm veșnicia cu Domnul pe mărgele colorate, fără de preț! Fie că e vorba de alcool, droguri sau orice altă patimă, acea mărgea vopsită iscusit de vrăjmașul spre a sclipi îmbietor, cu fel de fel de promisiuni deșarte de fericire pămîntească, e un tîrg cu un singur perdant, oricare din noi.

Cît despre moarte, nu mă sperie, nu mă cutremură rînjetul ei hîd. Ce mă îngrozește e veșnicia ei!

Imaginați-vă o clipă fără iubita voastră sau soția voastră. Fără copiii voștri, cei ce aveți. Cum e?

Acum, vă rog să vă imaginați o veșnicie fără ea/ei. Ați putea suporta asta?

Dacă nu, de ce preferăm iubirii moartea?

Acea moarte ca iadul de urîtă, acea moarte ce alungă și ultima fărîmă de bine din noi.

Această moarte mă cuprinde în fiecare zi, ucigînd veșnicia din mine.

Ca lepra cuprinzînd tot corpul, așa-mi îmbrățișează moartea tot sufletul.

Mă mir și eu cum are atîta putere asupra mea. De fapt, realizez destul de rapid că eu sunt cel ce hrănește acest balaur ce caută doar să mă înghită. Of, și cît e de flămînd, de nesătul!

Vă spuneam că mor. Da, mor, tînăr fiind, cu fiecare noapte petrecută în patul unei prietene ce nu-mi este soție. Cu fiecare prezervativ folosit. Ca fată, mor cu fiecare pilulă contraceptivă înghițită, pastilă ce-mi poate ucide rodul pîntecelui, de s-a zămislit deja. Cu fiecare fum de țigară. Cu fiecare noapte consumată în tot felul de perversiuni, de care ți-e și rușine să amintești.

Pe stradă, mor cu fiecare ,,gay pride” la care particip. Cu fiecare strigăt că Sodoma/Gomora e modelul de urmat, că România nu are nevoie doar de căsătoria între un bărbat și o femeie.

Mor…

Cu fiecare prunc avortat. Cu fiecare ,,iubire” adulterină. Cu fiecare vers blasfemiator inspirat de muzele gheenei. (Și nu e vorba numai de parte din muzica rock, ci și de o parte din poezia vremurilor noastre. Sau de cărți ca ale lui Cărtărescu.)

Cu fiecare beție, din care mă trezesc, neștiind ce am spus sau făcut în noaptea ce tocmai s-a scurs.

Cu fiecare prostituată consumată, cu fiecare noapte în care mă port cu soția ca și cum ar fi o curtezană.

Cu fiecare rugăciune nerostită, cu fiecare mînă întinsă nemiluită…

Scoate-mă, Doamne, din moartea asta ca o lepră! Cu Învierea Ta, înviază sufletul meu mort în/de păcat(e)! Cu iubirea Ta, fă-mă să iubesc veșnicia din mine și toată creația Ta și să uit de mărgelele colorate ale stăpînitorului acestui veac ,,viclean și desfrînat”!

Notă: Drumul pînă la Dumnezeu e presărat cu atîtea căderi, cu atîta moarte.
Să nu uităm că e omenește să cădem în păcate. Este mîntuitor să ne ridicăm.
E diavolește să rămînem căzuți.

În ce ne va găsi moartea, așa vom fi judecați.

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo