Qanonizarea libertății
„Sound of freedom” i-a înnebunit pe progreseii din toată lumea, care au început să îl critice în draci (literalmente..), deși 99% dintre ei nu l-au văzut. Dar când primești ordin de la șeful, nu mai stai să comentezi. Ți se spune să scrii, scrii, mai ales dacă ți se spune și ce și cum să scrii.
Filmul a fost finalizat în 2018 și lansat în cinematografe abia acum. Asta spune ceva despre opoziția cu care a fost întâmpinat de la bun început. Publicul care l-a văzut i-a dat ratinguri extraordinare – 96% pe Google, și 100% pe Rotten Tomatoes! A depășit orice așteptări la încasări. Lumea a văzut în el o brumă de autenticitate printre miile de producții politic-corecte turnate pe bandă din ultimii ani.
Însă cronicarii de film din media oficială de pretutindeni au început deja să îl facă praf, să îl asocieze cu mișcarea Qanon, deși filmul nu are absolut nimic de a face cu asta. De fapt, așa cum scrie un spectator autentic pe google, trebuie să fii spălat pe creier să vezi acest film într-o notă partizană.
Atunci de ce tot acest circ? Am găsit două explicații: prima, că firul traficului sexual de copii duce de fapt foarte sus, prin cancelarii și congrese și pe la stăpânii celor de la New York Times și a altor vectori progresiști de marcă. – integral pe R3media.
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo