Sunt extratereștrii reali?
pixabay.com, tombud
Problema vieții pe alte planete este un subiect fierbinte în cultura noastră de astăzi. Filmele științifico-fantastice și emisiunile de televiziune descriu adesea creaturi ciudate de pe planete îndepărtate. Dar aceste idei nu se limitează doar la programele science-fiction. Mulți oameni de știință nereligioși cred că într-o zi vom descoperi de fapt viața pe alte planete. Există chiar și proiecte precum Search for Extra-Terrestrial Intelligence (SETI), care scanează cerurile cu radiotelescoape puternice, pentru a asculta semnale de la extratereștri ,,inteligenți”. Mulți creștini au acceptat ideea vieții extraterestre. Dar este această idee într-adevăr biblică? Creștinul ar trebui să examineze constant ideile în lumina Scripturii: ,,Noi surpăm iscodirile minţii și toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos” (2 Cor. 10, 4-5).
Conexiunea evoluționismului cu extratereștrii
Ideea de „viață extraterestră” provine în mare măsură dintr-o credință în evoluție. Amintiți-vă că, în viziunea evoluționistă, pământul este „doar o altă planetă” – una în care s-au întâmplat condițiile potrivite pentru ca viața să se formeze și să evolueze. Dacă există nenumărate miliarde de alte planete în galaxia noastră, atunci cu siguranță cel puțin o mână dintre aceste lumi au avut și condițiile potrivite. Viața extraterestră este aproape inevitabilă într-o viziune evolutivă asupra lumii.
Totuși, noțiunea de viață extraterestră nu se potrivește cu Sf. Scriptură. Pământul este unic în Univers. Dumnezeu a creat pământul pentru viață (cf. Is. 45, 18 ). Celelalte planete au un scop complet diferit de cel al pământului și, prin urmare, sunt create diferit. În Facere cap. 1, citim că Dumnezeu a creat plante pe pământ în ziua a 3-a, păsări pentru a zbura în atmosferă și viețuitoarele marine pentru a înota în ocean în ziua a 5-a și animale pentru a locui pe pământ în ziua a 6-a. În ziua a 6-a, au fost creați primii oameni și au primit stăpânire asupra animalelor. Dar unde discută Biblia despre crearea vieții pe „luminătorii de pe tăria cerului”? Nu există o astfel de descriere, deoarece luminătorii și diversele planete din cer nu au fost create pentru a găzdui viața. Dumnezeu a dat omului grijă de pământ, dar cerurile sunt ale Domnului (Psalmul 113, 24). Dintr-o perspectivă biblică, viața extraterestră nu pare rezonabilă.
Planul lui Dumnezeu de mântuire este pentru ființele umane: urmașii lui Adam
Problemele se înmulțesc atunci când luăm în considerare posibilitatea unei vieți extraterestre inteligente . Programele science-fiction abundă cu rase de oameni care au evoluat pe alte lumi. Vedem exemple de Vulcani și Klingoni – pseudo-oameni, asemănători cu noi în majoritatea privințelor, dar diferiți în altele. Ni se povestește că aceste rase permit explorarea condiției umane din perspectiva unui străin. Deși foarte distractive, astfel de rase extraterestre sunt problematice din punct de vedere teologic. Ființele extraterestre inteligente nu pot fi răscumpărate. Planul de mântuire al lui Dumnezeu este pentru ființele umane, urmași ai lui Adam. Să examinăm conflictul dintre mesajul mântuirii și noțiunea de viață extraterestră.
Răscumpărarea omenirii
Biblia ne învață că primul om, Adam, a făcut neascultare de Dumnezeu (Fac. 3 ). Drept urmare, păcatul și moartea au intrat în lume (Rom. 5, 12 ). Cu toții descindem din Adam și Eva (Fac. 3, 20) și am moștenit de la ei o fire stricăcioasă și înclinată spre păcat (Rom. 6, 6, 20). Aceasta este o problemă: păcatul este o barieră care îl împiedică pe om să aibă comuniune cu Dumnezeu (Is. 59, 2). Dar Dumnezeu ne iubește, în ciuda păcatelor noastre, și ne-a oferit un plan de mântuire — o modalitate de a fi împăcați cu Dumnezeu .
După ce Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu a făcut ,,haine de piele” pentru a-i acoperi (Fac. 3, 21), înțelegându-se prin ele afectele firii omenești după căderea în păcat (foame, sete, somn, instincte). Peste mii de ani, un Miel nevinovat (Hristos — Mielul lui Dumnezeu) Se va jertfi pentru a ridica păcatele lumii (In. 1, 29). În Vechiul Testament, oamenii sacrificau animale înaintea Domnului ca o amintire a păcatului lor (Evr. 10, 3) și ca simbol al Celui care va veni, Domnul Iisus , Care va plăti de fapt prețul răscumpărării noastre din păcat și din moarte .
Jertfele de animale nu au plătit de fapt pedeapsa pentru păcat (Evr. 10, 4, 11). Animalele nu sunt înrudite cu noi; sângele lor vărsat nu poate conta pentru al nostru. Dar sângele lui Hristos poate. Hristos este o Rudă de sânge a noastră ca Om, deoarece El este urmaș al lui Adam ca și noi; toate ființele umane sunt „dintr-un sânge” ( Fapte 17:26 ). În plus, întrucât Hristos este și Dumnezeu, viața Sa este de o valoare infinită și, astfel, moartea Sa poate plăti pentru toate păcatele tuturor oamenilor. De aceea, numai Domnul Însuși ar putea fi Mântuitorul nostru ( Is. 45, 21 ). Prin urmare, Hristos a murit ,,o dată pentru totdeauna” (Evr. 10, 10).
Răscumpărarea extratereștrilor?
Când luăm în considerare modul în care planul de mântuire s-ar putea aplica oricărei ființe extraterestre ipotetice (dar altfel asemănătoare oamenilor), ni se pune problema: ,,Dacă ar exista Vulcani sau Klingoni acolo, cum ar fi ei mântuiți? Ei nu sunt rude de sânge cu Mântuitorul și, prin urmare, sângele vărsat de Hristos nu poate plăti pentru păcatul lor. S-ar putea presupune la început că și Hristos a vizitat lumea lor, a trăit acolo și a murit și acolo, dar acest lucru este anti-biblic. Hristos a murit o dată pentru totdeauna (1 Ptr. 3, 18; Evr. 9, 27–28; 10, 10 ). Iisus este acum și în veci și Dumnezeu și om; dar El nu este un extraterestru.
S-ar putea presupune că ființele extraterestre nu au păcătuit niciodată, caz în care nu ar trebui să fie răscumpărate. Dar apoi apare o altă problemă: ei suferă efectele păcatului , în ciuda faptului că nu au păcătuit niciodată. Păcatul lui Adam a afectat întreaga creație – nu doar omenirea. Romani 8, 20–22 arată clar că întreaga făptură suferă sub robia stricăciunii. Aceste tipuri de probleme evidențiază încercarea de a încorpora o noțiune antibiblică în viziunea creștină asupra lumii.
Viața extraterestră este un concept evolutiv; nu se conformează cu învățăturile biblice despre unicitatea pământului și poziția spirituală distinctă a ființelor umane. Dintre toate lumile din univers, pământul l-a vizitat Dumnezeu Însuși, luând fire omenească, murind pe Cruce și înviind din morți, pentru a-i răscumpăra pe toți cei care se încred în El. Viziunea biblică asupra lumii contrastează puternic cu viziunea seculară asupra lumii, când vine vorba de viața extraterestră. Deci, ce viziune asupra lumii susțin dovezile științifice? Susțin observațiile moderne noțiunea seculară că universul este plin de viață sau noțiunea biblică că pământul este unic?
Unde este toată lumea?
Până acum, nimeni nu a descoperit viață pe alte planete și nici nu a detectat semnale radio de la extratereștri inteligenți. Aceasta este cu siguranță la ceea ce s-ar aștepta un creaționist biblic. Astronomii seculari continuă să caute viață pe alte lumi, dar au găsit doar roci și materie neînsuflețită. Căutările lor radio sunt întâmpinate cu tăcere. Lumea reală este lumea biblică – un univers conceput de Dumnezeu cu pământul în punctul focal spiritual, nu un univers evolutiv plin de viață.
Când vine vorba de viața extraterestră, știința este diametral opusă mentalității evolutive. Momentan, nu avem dovezi ale formelor de viață extraterestre. Această problemă nu este pierdută de oamenii de știință seculari. S-a spus că fizicianul Enrico Fermi a discutat odată despre subiectul vieții extraterestre când a pus întrebarea profundă: „Unde sunt toți?” Deoarece există foarte posibil mai multe miliarde de planete în galaxia noastră și din moment ce, din punct de vedere secular, toate acestea sunt accidente, este aproape inevitabil ca unele dintre acestea să aibă condițiile potrivite pentru ca viața să evolueze. Și dacă unele dintre aceste lumi sunt cu miliarde de ani mai vechi decât ale noastre, atunci cel puțin unele dintre ele ar fi permis evoluția unei vieți inteligente, în urmă cu mulți ani. Prin urmare, universul ar trebui să aibă nenumărate civilizații superioare din punct de vedere tehnologic nouă, dintre care oricare ar fi putut coloniza galaxia noastră cu epoci în urmă. Cu toate acestea, nu găsim nicio dovadă a acestor civilizații. Unde este toată lumea? Această problemă a devenit cunoscută sub numele de „paradoxul Fermi”.
Acest paradox al evoluționismului este o caracteristică a creației. Am văzut că pământul este conceput pentru viață. Cu oceanele sale de apă lichidă, o atmosferă protectoare care conține oxigen liber din belșug și o distanță de soare potrivită pentru viață, pământul a fost cu siguranță conceput de Dumnezeu pentru a fi locuit. Dar celelalte planete ale universului nu au fost. De la norii de acid sulfuric ai lui Venus până la pustiul înghețat al lui Pluto, celelalte lumi ale sistemului nostru solar sunt frumoase și diverse, dar nu sunt concepute pentru viață.
Dar OZN-urile?
Uneori, după ce vorbim pe tema vieții extraterestre, cineva mă întreabă despre OZN-uri. Un OZN (obiect zburător neidentificat) este doar asta – un obiect văzut pe cer care nu este identificat de persoana care îl vede. Oamenii doresc deseori să explic o vedere a unui obiect zburător necunoscut pe care ei sau adesea un prieten au pretins că l-au văzut. (Uneori, concluzia este că, dacă nu pot explica ce văd, se demonstrează cumva că trebuie să fie o navă spațială extraterestră; dar un astfel de raționament este complet eronat.[1] Aceste tipuri de întrebări sunt nerezonabile. Un lucru este să ni se ceară să interpretăm dovezile pe care le avem, dar este nerealist să ceri cuiva să interpreteze povești nedocumentate de la mâna a doua sau de la mâna a treia, fără dovezi reale disponibile pentru inspecție.
Nu există nicio îndoială că unii oameni au văzut cu sinceritate lucruri pe cer pe care nu le înțeleg. Acest lucru nu este deloc surprinzător, deoarece există o mulțime de lucruri „acolo sus”, care pot fi înțelese greșit de către oamenii care nu sunt familiarizați cu ele. Acestea includ planeta Venus, sateliți, stația spațială internațională, navete spațiale, rachete, reflexii ale sateliților de tip ,,flăcări Iridium”, avioane neomologate, reflexii totale ale luminii din atmosferă, meteoriți, baloane, licurici, aurore boreale, păsări, fulgere globulare, nori lenticulari, halou etc. Cu toate acestea, o persoană care nu este familiarizată cu acestea ar vedea un OZN, deoarece obiectul este „neidentificat”. Modul în care oamenii interpretează ceea ce văd poate fi pus la îndoială.
Amintiți-vă că interpretăm întotdeauna dovezile în lumina viziunii noastre asupra lumii. Prin urmare, este crucial să avem o viziune corectă, biblică asupra lumii. Viziunea greșită a ateismului/naturalismului poate determina pe cineva să tragă concluzii eronate despre ceea ce vede. Dintr-o perspectivă biblică asupra lumii, ne așteptăm să vedem ocazional lucruri care nu sunt ușor de explicat, deoarece mintea noastră este finită. Dar OZN-urile nu sunt nave spațiale extraterestre și, desigur, nu există dovezi concrete care să susțină o astfel de idee.
De ce atâta publicitate?
În anii 1990, serialul de televiziune ,,Dosarele X” a distrat milioane de fani cu povești despre extratereștri, conspirații guvernamentale și căutarea necruțătoare a adevărului de un agent FBI dedicat. Motto-ul emisiunii, „Adevărul este acolo”, este o expresie binecunoscută pentru fanii SF. Dar de ce există o asemenea publicitate în jurul noțiunii de viață extraterestră? De ce sunt atât de populare programele TV science-fiction? De ce SETI (acronim pentru Search for Extra-Terrestrial Intelligence, Căutare a inteligenței extraterestre, n.tr.) cheltuiește milioane de dolari căutând viață în spațiul cosmic?
Descoperirea vieții extraterestre inteligente ar fi privită cu siguranță ca o justificare a evoluției; este o așteptare dintr-o perspectivă naturalistă asupra lumii. Însă dorința de a întâlni extratereștri, în special cei inteligenți, avansați din punct de vedere tehnologic, pare mult mai profundă decât ca o simplă justificare a predicțiilor evolutive. Care este problema reală ? Am auzit o serie de răspunsuri diferite de la astronomii seculari.
În unele cazuri, credința în extratereștri poate proveni dintr-un sentiment de singurătate cosmică: „Dacă există extratereștri, atunci nu am fi singuri în univers”. În multe cazuri, vine dintr-o dorință academică de a învăța misterele universului; o rasă extraterestră foarte dezvoltată ar putea avea cunoștințe avansate, pe care să ni le transmită. Poate că astfel de cunoștințe nu sunt doar academice; extratereștrii ipotetici pot cunoaște răspunsurile la întrebările fundamentale ale existenței: „De ce sunt aici? Care este înțelesul vietii?” și așa mai departe. O rasă extraterestră avansată ar putea avea cunoștințe medicale care le depășesc cu mult pe ale noastre – cunoștințe care ar putea fi folosite pentru a ne vindeca bolile. Poate că tehnologia lor medicală ar fi atât de avansată, încât dețin chiar secretul vieții și al morții. Cu atât de incredibile cunoștințe medicale, poate că ființele umane nu ar mai fi nevoite să moară – niciodată.
Într-un fel, credința în viața extraterestră a devenit un înlocuitor secular pentru Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care poate vindeca orice boală. Dumnezeu este Cel întru Care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei (Coloseni 2,3). Dumnezeu este Cel Care poate răspunde la întrebările fundamentale ale existenței noastre. Numai Dumnezeu deține darul vieții veșnice (Ioan 17, 3). Nu este de mirare că un savant necredincios ar simți un sentiment de singurătate cosmică, respingându-și Creatorul. Dar nu suntem singuri în univers; acolo este Dumnezeu . Dumnezeu ne-a creat pentru comuniunea cu El; astfel, avem o nevoie înnăscută de El și de un scop. Deși ființele umane L-au respins pe Dumnezeu, începând cu Adam și prin păcatele noastre, rămâne nevoia noastră de comuniune cu El.
Când mă gândesc la majoritatea oamenilor de știință inteligenți, care au studiat creația magnifică a lui Dumnezeu, dar totuși L-au respins și, în schimb, au ales să creadă în extratereștri și în milioane de ani de evoluție, îmi amintesc de Romani 1, 18–25 . Însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu – puterea Sa veșnică și dumnezeirea Lui – sunt dezvăluite în mod clar în lumea naturală, astfel încât să nu existe nicio scuză pentru a-L respinge pe Dumnezeu sau a suprima adevărul despre El. Gândirea omului separat de Dumnezeu nu este altceva decât o seamă de speculații zadarnice. Schimbarea adevărului lui Dumnezeu, cum ar fi creația, cu o minciună, cum ar fi evoluția, și întoarcerea către o simplă creatură, cum ar fi ipoteticii extratereștrii, pentru răspunsuri, este izbitor de similar cu ceea ce este consemnat în Romani 1, 25: ,,Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului”.
Dar când pornim de la Biblie, dovezile au sens. Universul este în concordanță cu învățătura biblică conform căreia pământul este o creație specială. Frumusețea și dimensiunea magnifică a unui univers, care aparent este lipsit de viață, cu excepția unei lumi mici în care viața abundă, este exact ceea ce ne-am aștepta de la o viziune biblică asupra lumii. Adevărul nu este „acolo afară”; adevărul este acolo – în Biblie! Domnul Iisus este Adevărul (Ioan 14, 6). Deci, când ne bazăm gândirea pe ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, descoperim că universul are sens.
Dr. Jason Lisle, answersingenesis.org
Traducere: Prof. Mihai-Ionuț Coană
Articol apărut în ,,Calea Ortodoxă“, nr. 33-34
[1] Argumentul este că navele spațiale extraterestre nu ar putea fi explicate printr-un fenomen natural. Prin urmare, se sugerează că a asista la ceva ce nu poate fi explicat în mod natural trebuie să dovedească existența unei nave spațiale extraterestre. Aceasta este o eroare logică numită „afirmarea consecințelor”. Este echivalent cu a spune: „Toate stelele pitice albe sunt albe. Fred este alb; prin urmare, Fred este o stea pitică albă.” (n. a.)
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo