Meditații educative subiective  

Încercarea mea de a argumenta necesitatea învățămîntului teantropic[1] în România în cadrul organizatoric oferit Federației Provita Ortodoxă în intervalul 21-23 răpciune 2023 de cîțiva sibieni inimoși – cărora le-am mulțumit călduros dar nu pe măsura eforturilor făcute pentru buna desfășurare a lucrărilor – s-a vădit pentru mine dintru început utopică în sensul literal al termenului, adică nelalocul ei / fără locul potrivit / inadecvată contextului spațial / hazardată neținînd seamă de realități. Cum nimic nu-i întîmplător, ci totul e proniator, înțeleg acum și vreau să demasc tertipurile potrivnicului prin acest demers publicistic  (măcar să scriu despre aceste aspecte, dacă pare imposibil de a influența spre schimbare radicală situația!).

Concret, am aflat în ultima clipă de la extrem de amabilul și simpaticul meu însoțitor auto că evenimentul va avea loc într-o clădire situată pe strada „Charles Darwin“. Mi s-a ivit brusc dinainte prăpastia socială adîncită în deceniile de educație ateist-marxist-leninistă și continuată de cele peste trei decenii de educație liberal-consumerist-umanistă – mai scurt: neomarxistă – de care a avut parte populația României. Mi-am dat seama de postura frizînd caraghioslîcul a vreunui demers din parte-mi, fiindcă nu numai organizatorii, dar niciunul dintre cei prezenți n-au sesizat / comentat faptul! Abia pe drumul de întoarcere, la un popas, am deschis subiectul dinaintea tovarășilor de drum realizînd zădărnicia vreunui protest sau măcar a exprimării publice a punctului meu de vedere în condițiile în care nu se cădea să jignim pe cineva și nici nu voiam să stîrnim un taifun într-un ceaun!

Consider însă că a trăi liniștit, fără vreun semn de întrebare necum vreun protest  pe o stradă cu o asemenea denumire, mai ceva ca „23 august“ (cum am constatat acum cîțiva ani că în județul Constanța există nu numai străzi, ci chiar cîteva astfel de denumiri nostalgic-comuniste de localități rurale – am scris și atunci un articol, pe care mi l-a publicat și revista „Memoria“) e potrivit distopiilor genial conturate literar de pr. Constantin Virgil Gheorghiu (Ora 25) ori de George Orwell (1984).

Cîtă muncă pedagogică s-ar cuveni dedicată asiduu îndreptării mentalității colective pentru a se normaliza situații similare?! Desigur, într-un asemenea demers ar fi vizați nu doar edilii, ci mai toți cetățenii mîndrului oraș pe la a cărei cîrmă administrativă s-a perindat și un înalt personaj politic propulsat de forțele aflate mereu în culise (pe care le denumesc generic-metaforic păpușarii lumii)… N-o să fac aici un exercițiu de erudiție enumerînd o parte din noianul de lucrări pro și contra dedicate darwinismului, dar voi scrie că evoluționismul e o teorie pseudoștiințifică grozavă prin absurditate susținînd eșafodajul grav avariat și invalidat istoric al ateismului marxist cu înverșunare angajat împotriva creștinismului; amintesc doar în treacăt întrebarea școlărească a cuiva: dacă ar fi adevărată teoria cu pricina, de ce în ultimele sute de ani nicio primată africană n-a evoluat la statutul lui homo sapiens?  

 Cu siguranță, dacă învățămîntul românesc, prin educatorii, învățătorii, profesorii săi activi ar pune în practică de mîine fără șovăire principiile educației teantropice așa cum au fost ele formulate încă de prin 1935 de către Sfîntul Iustin Popovici, asemenea cecități ori inerții penibile ar deveni imposibile. Redau ca temă de gîndire pentru cititori fără alte comentarii textul pe care l-am inclus și-ntr-un articol mai amplu ce va apărea sub titlul Argumente pentru o educație teantropică în nr. 37 al „Revistei de lingvistică și cultură românească“.

Principalele trăsături şi caracteristici ale educaţiei teantropice pot fi formulate astfel: 1. Omul este o fiinţă care poate fi desăvîrşită şi împlinită în chipul cel mai înalt şi real prin Dumnezeu-omul Hristos şi întru El. 2. Desăvîrşirea omului prin Hristos se face cu ajutorul faptelor bune evanghelice. 3. Omul educat şi iluminat vede în orice om pe fratele său nemuritor şi veşnic. 4. Orice lucrare şi acţiune umană – filosofie, ştiinţă, geografie, artă, educaţie, cultură, arte aplicate şi altele – îşi dobîndeşte veşnica sa valoare atunci cînd este sfinţită şi îşi primeşte adevăratul sens de la Dumnezeu-omul Hristos. 5. Adevărata iluminare şi educaţie sînt realizate printr-o viaţă sfîntă după Evanghelia lui Hristos. 6. Sfinţii sînt luminătorii şi educatorii desăvîrşiţi; cu cît un om este mai sfînt, cu atît devine un educator şi luminător mai bun. 7. Şcoala este cea de-a doua jumătate a inimii Dumnezeu-omului Hristos; cea dintîi este Biserica. 8. În centrul tuturor centrelor şi al tuturor ideilor şi ostenelilor stă Dumnezeu-omul Hristos şi obştea sa teantrică, Biserica[2].

București 24 răpciune 2023

[1] Compus din theos = zeu și anthropos = om. TEANTROPIE s.f. (Liv.) 1. Caracter uman și divin al divinității. 2. Atribuire a unor calități umane unor divinități. [Cf. it. teantropismo < gr. theos – zeu, anthropos – om].

[2] Idem.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet