Care este cea mai mare faptă bună?

O faptă bună, fetiţa mea,
a fost atunci când ai mângâiat,
pe zdrobita lui cochilie,
un melc…
mai mult decât supărat

O faptă grozavă ai făcut,
mă tem,
şi atunci când ai dat furnicii
de pe un perete…
dumicatul tău de pâine cu unt
şi cu gem

Ce faptă minunată – îţi aminteşti? –
ai făcut atunci când te-ai rugat
pentru mine…
ca să te ajut să mai creşti

E drept, acum că ai crescut,
faptele bune s-au cam împuţinat,
dar au sporit, copila mea,
în iubirea care le face să fie
mari cu adevărat.

       Elia David (Constanța), scaraluimic.blogspot.ro

Sursa: ,,Calea Înălțării“, nr. 52

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet