Iubiri neînveșnicite

Ascultam azi prima dată Laura Dinu – ,,Printre Stele” și citeam cum ea spune: ,,până nu demult nu cunoșteam diferența dintre dragostea pătimașă și dragostea curată”.

Ce simplu e să nu faci deloc diferența între ele! Singurul care te poate ajuta, ca tînăr sau adult sau om de orice vîrstă, să știi ce e iubirea și să nu o confunzi cu pofta/posesia este… Dumnezeu. Eu încă mă minunez cînd citesc în Biblie ,,Imnul iubirii” și cred că nu există altă definiție mai bună pentru dragoste. Și ce frumos e explicată, verset cu verset, în cartea lui Andrei Andreicuț – ,,Dragostea fascinantă și nemuritoare”, prima carte dăruită mie de viitoarea mea soție.

Și da, are dreptate Laura, ,,Prima dragoste rămâne o experiență de așezat în muzeul amintirilor personale pentru fiecare dintre noi.”

Ideal, ar fi minunat dacă prima dragoste ar rămîne și ultima, o iubire ,,tare ca moartea”, pentru veșnicie. Dar cîte povești de iubire nu sfîrșesc tragic, în durere, plîns nemîngîiat sau ură?

Îmi amintesc și acum ziua în care prima mea dragoste a plecat. Ne-am luat la revedere firesc, îmi returnase niște cărți și pleca spre școală. Acasă, într-una din ele, o scrisoare… de adio. Ce greu m-am vindecat după plecarea ei. Mă trezeam noaptea plîngînd uneori. Priveam pe geam spre geamul ei și dacă era lumina aprinsă, mă gîndeam că poate o voi vedea, măcar puțin. Nu știam de Dumnezeu, îmi doream să mor. Oarecum de înțeles, căci, fără ea, nu mai găseam vreun sens vieții. Abia mai tîrziu, am înțeles că iubirea caută fericirea celuilalt și îmi doream ca ea să fie fericită cu altul, în ciuda sufletului meu spart în mii de cioburi. Acum e căsătorită, are un băiețel și m-aș bucura mult să o revăd după moarte, alături de cei dragi ai ei, în rai.

Vorba cuiva, tinerii sunt frumoși, autentici, nu te poți supăra pe ei. Nu mai sunt demult tînăr, am 38 de ani de luna asta. Îmi sunt însă tare dragi tinerii, dar poveștile lor de dragoste mă dor. Căci le aduc lor multă, multă suferință, dusă la extrem uneori, în suicid. Știu și că mai sunt tineri ce iubesc curat, dar mi-e teamă că tot mai puțini, în mersul nostru spre sfîrșitul veacurilor. Pofta/posesia cuprinde tot mai multe suflete, care cred că asta e de fapt iubirea. Nu, amarnică înșelare! Dacă tu cauți doar propria plăcere, nu e iubire. Caută fericirea celuilalt, aici e dragostea. Oricum, nu cred că plăcerea are ceva comun cu iubirea adevărată. Caută doar trupescul și așa îți vei ucide propria poveste de dragoste. Are dreptate Fericitul Augustin: ,,Iubeşte şi fă ce vrei”, adică „Iubeşte-L pe Dumnezeu, şi fă ce vrei”.

,,Acest cuvânt ar putea foarte bine servi drept deviză adolescenţilor şi celor care încearcă să le călăuzească paşii pe un drum creştinesc. Dragostea de Dumnezeu e o pavăză şi o chezăşie de pocăinţă, oricare ar fi greşeala noastră. Un copil care-L iubeşte pe Dumnezeu¹ este mai ocrotit decât cel care, fiind prea îngrădit în libertatea lui, se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu.

O tânără şi-a întrebat într-o zi tatăl cum ar trebui să danseze (dacă este invitată la o petrecere). Tatăl i-a răspuns: „Dansează ca să te simţi bine; dar simte-te bine în aşa fel încât, întorcându-te acasă, în camera ta, să mai poţi privi icoana Domnului şi să-I mulţumeşti — şi să nu te ruşinezi privindu-L în faţă”. (Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 105-106)” – doxologia.ro.

Dacă doi tineri se iubesc și se întîlnesc în diverse ocazii, iar după ce ajung fiecare acasă, le e rușine să privească icoana lui Hristos (modelul lui) sau a Maicii Domnului (modelul ei), oare ce simt ei e iubire sau poftă pătimașă?

Un ateu (cred, totuși, că va găsi în final pe Dumnezeu, dacă e sincer în căutare) nu ar înțelege nimic din mesajul meu, dar nu lor mă adresez, ci celor ce nu resping pe Domnul, fie că merg frecvent la Biserică sau nu.

(Minunată este schimbarea totală de perspectivă asupra vieții și a morții după ce simți că există Dumnezeu! Nu mai contează cum arăți, averea, ce mașină ai, ce telefon, ce haine sau ce mănînci, ci doar să fii om bun cu toți. Evident, atunci te raportezi corect la lucruri de neacceptat moral, ca homosexualitatea, adicțiile de orice tip, pornografia, avortul, eutanasia, fertilizarea in vitro, maternitatea surogat, contracepția, educația sexuală comprehensivă, etc.)

Dar să revin la iubire, care, pentru mine, e un fel de temă obsesivă. Am mai scris despre ea, deși simt că nu cunosc iubirea adevărată, chiar dacă mă străduiesc. Sunt încă egoist deseori și nu pun fericirea celuilalt mai presus de propriul bine.

Iar pentru tineri, am datoria să nu tac! Iubirea lor e mutilată, voit, de felul în care e portretizată în mass-media. Dragostea nu e niciodată adulterină. Nu strică o familie. Nu ia o mamă sau un tată de lîngă propriii copii. Asta e doar preacurvie.

Iubirea stă departe de păcat, de poftă trupească. E firesc să îl dorești pe cel iubit și fizic, nu doar sufletește. Dar, ține minte! Dumnezeu ne-a dat niște jaloane, pentru propria fericire. Fericiți sunt cei ce ajung feciorelnici (și el și ea, nu doar fata!) la cununia religioasă, în fața Altarului! Restul e doar curvie. Relațiile sexuale între doi tineri necăsătoriți nu construiesc o relație pe termen lung, ci doar o rod, cum cariul macină, pe interior, lemnul. Ca o iubire să dureze, secretul nu e sexul, ci să cauți să îl faci pe celălalt fericit, în detrimentul tău, chiar! Cu o limită evident, binele celui/celei iubit(e) să nu îți pericliteze propria mîntuire. Acel ,,fă ce vrei cînd iubești” se traduce prin faptul că, dacă iubești cu adevărat, faci doar ce trebuie, doar ce e bine.

Fugiți de desfrînare! Aceasta și iubirea sunt dușmani de neîmpăcat, veșnic. Apropo, că tot ziceam de cununie, care e diferența dintre a fi fecior/fecioară și a fi virgin(ă)?

Dacă eșuează în divorț o căsnicie, acolo iubirea unuia sau amîndurora a murit. De ce oare se înmulțesc azi divorțurile? Din prea puțină dragoste. De ce oare simt nevoia tinerii să facă sex, unii de la prima întîlnire? Din lipsa iubirii. Caută, săracii, să umple așa un gol sufletesc, dar nu reușesc.

Credeți oare că iubirea voastră are nevoie de protecție, de un cauciuc între trupurile voastre? Asta e doar poftă, să-l consumi pe celălalt egoist, spre propria satisfacție de moment. Are nevoie dragostea voastră de contracepție (avortivă, de fapt, deseori!) pentru ca pruncul, rodul ,,iubirii” voastre, să fie ucis, dacă se zămislește? Cînd ucide dragostea? Cînd lipsește!

Să promovezi azi abstinența pînă la căsătorie (să ajungi feciorelnic, nu virgin, la cununie) e o nebunie pentru mulți. Să vorbești despre fidelitate conjugală, de relații trupești între soți fără perversiuni sexuale, avort sau contracepție, pare de neconceput, dacă ne raportăm la ,,educația” în domeniu primită din filme, ziare, mass-media în general, sau de la promotorii educației sexuale.

Noi, cei din Evul Mediu, îl salutăm pe Dan Barna, urmașul lui Marx și al lui Freud²!

Închei cu ce scria Andrei Dîrlău, în 2015:

,,Paradisul eliberării sexuale, utopia noilor marxişti

Aşa cum anticipa Marcuse, extazul (erotic), nu persoana, este cel ce devine substratul identităţii, într-o lume în care evoluţia tehnologică induce o permanentă schimbare şi ca urmare riscul inevitabil al alienării. Existenţa nu mai e guvernată de nici un principiu, cu excepţia celui al subiectivismului absolut. Anarhia şi iresponsabilitatea sunt implicite. Tranzienţa radicală, ca unică realitate de necontestat, aboleşte normele etice tradiţionale. Eticul e înlocuit de estetic, la rândul lui guvernat de norme cu totul relative, mergând de la sordid până la grotesc și monstruos. Existenţa încetează a se mai supune raţionalităţii, decenţei sau bunului simţ, alterările dramatice ale biologiei şi psihologiei având implicaţii şocante.

În final, însuşi ontologicul este alterat. Căci, oare, va mai putea omul trăi astfel? Şi cum? Cu o singură condiţie: să înceteze a mai fi om (sublinirea mea). Dar asta se şi doreşte: crearea unui „om nou”, dezumanizat, infinit maleabil şi obedient. Tocmai în virtutea iluziei sale că el ar fi cel care alege permanent, el va fi în realitate cel ce nu alege niciodată. Da, îşi va putea alege „genul şi partenerii” aşa cum alege canalele TV cu telecomanda. Dar de fapt patimile sale vor alege pentru el. Prin intermediul lor, el va fi astfel pururea la cheremul alegerilor induse de demon. Acesta este viitorul pregătit omului în societatea post-creştină de corectitudinea politică: un om inconsistent şi în ultimă instanţă inexistent, epitom al unei utopii de coşmar.” (culturavietii.ro)

Ce păcat să confundăm pofta (egoistă, ,,lust”) cu iubirea (altruistă, ,,love”)!

Ce tragic ca dragostea dintre el și ea să moară înaintea lor, ucisă de o sexualitate greșit înțeleasă!

P.S.: Iubirile neînveșnicite nu durează. Sunt ca ,,iubirile de-o vară”, doar consum de trupuri și atît.

1 https://doxologia.ro/sa-ajutam-adolescentii-sa-l-simta-prieten-pe-dumnezeu

2 https://www.culturavietii.ro/2015/03/03/freudo-marxismul-noua-utopie-sau-freud-marx-love/

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet