Sfântul Andrei

Sfinte Andrei, ți-s ochii grei, dar plini de bucurie.
Tu știi că-n noaptea necredinței,
pe cruce ca Domnul vei fi pus.
Ai fost pescar tăcut ca apa, ca peștii,
apoi pescar de oameni te-ai făcut.
Plin de cuvânt, n-ai vrut mărire, cinste omenească.
Tu L-ai vestit pe Cel ce te chemase cel dintâi
să-I fi aproape.
Și ai văzut cum orbi tămăduia și surzi și șchiopi,
tu L-ai văzut, mergând pe ape.
L-ai pus apoi în gândul tău și L-ai purtat în fapte.
Ai mers cu soarele, cu noaptea, măsurând pământul zi de zi.
Cine-ar putea să știe frigul, foamea, nesomnul,
durerea, lupta, ispita îndurate-n drumul tău?
Cine-ar putea să știe cum ai adus atâția la încreștinare?
Minunea ta este minune mare.
E și a noastră – a unui neam, spre care ai coborât Lumina.

+++

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet