Doamne, Tu știi.

Tu, care te plimbi desculț prin toate ascunzișurile inimii mele. La picioarele Tale zac, teancuri ofilite, gândurile mele tăiate de la rădăcină, toate dorințele mele (clăi uscate de rezoluții din alte sezoane).

Te rog. Te implor, nu-i asculta.

Toți ai mei care m-au îmbrățișat și mi-au urat să mi se îndeplinească toate dorințele.

Proastele mele dorințe, proastele mele gânduri; nu-i asculta. Nu-mi da tot ce-mi doresc, că doar nu știu ce cer, așa cum ei nu știu ce-mi doresc. Precum în cer, așa și-n pieptul meu. Străin sunt eu și locuiesc în corturile lui Chedar; nimic nu îndrăznesc să-mi cer din cer. Mi-ai dat deja sandale albastre, m-ai umplut cu lumina Învierii, mi-ai șoptit deja passwordul veșniciei în ureche.

Tu știi. Urează-mi Tu.

Urează-mi Tu.

de Crin-Triandafil Theodorescu


  • Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
  • Contactați-ne oricând.
  • Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservatorContează pe ȘTIRI ce contează!

Lasă un răspuns