Un văl albastru și ușor

Acoperă Pământul…

Cu mii de forme și culori,

Ce îți urmăresc gândul.

E orizontul pur și liniștit

La care-atâția ochi senini visează…

E suflet, e speranță, e-așteptare.

E fum, e puritate, zare.

E cer – sunt eu în alte chipuri,

Dar cu același infinit de visuri!


MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns