Pete de cerneală
pixabay.com, Engin Akyurt
O pată a fost scrisă,
Dar… citită, nu!
E minunat să știi…
că ai o pată de cerneală… a ta!
Și… nu o citești?
E scrisă cu sufletul
Citită… la fel, de unii.
Pete mici, pete mari
sunt puse pe hârtie de oameni solitari.
Pete urâte, pete frumoase
Sunt citite
Sau uitate în caiete roase.
Am o sticluță,
Plină cu cerneală.
Cerneală albastră, roșie sau cenușie…
Ca viața sunt petele…
Cine mai știe?
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet