Vis cu aripi
Într-o zi, am visat că zbor…
Mi-am întins aripile
Și m-am trezit într-un loc minunat!
Am atins cu fruntea infinitul
Și am găsit o comoară!
Era inima caldă… dezghețată de viitorul senin.
Am vrut să o ating, dar…
Mȃinile mele au devenit
Doi luceferi fără sfȃrșit…
Ochii mei erau ca două stele sclipitoare
Ce nu puteau cuprinde atȃta frumusețe!
La capăt, în vȃrful dorului stătea
O rază ce întotdeauna răspȃndea lumină…
Inima!
Tălpile mele călcau zările și atingeau pămȃntul,
Iar zȃmbetul ce-mi apărea
Întotdeauna-mi încălzea gȃndul.
M-am trezit… cu sufletul fierbinte și însetat de cer!
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet